Nu există specie de insecte mai odioasă, din perspectivă masculină, decât călugăriţa («Mantis religiosa »).
Faţă de alte gâze de pe pământ (ţânţari, muşte, furnici sau gândaci) care sunt neplăcute, dar corecte într-o lume ce tânjeşte spre egalitatea sexuală, susnumita arătare dezechilibrează grav percepţia noastră despre lume şi dorinţa noastră de dreptate dedându-se la cel mai abject comportament posibil, respectiv decapitarea şi devorarea masculului aflat în postludiu.
Într-o minilume plină de dârlăi călugăriţa rezolvă problemele legate de fidelitatea, apucăturile şi indolenţa masculine printr-o metodă radicală, deşi un pic unilaterală.
Chiar dacă dintre toate momentele posibile pentru a muri momentul postcoital este, dintr-o perspectivă fatalistă, cel mai bine ales, exemplul profund negativ pe care respectivele creaturi îl servesc regnului animal este extrem, dezgustător şi îngrijorător.
Faţă de leoaice care aleargă o viaţă întreagă pentru a procura soţului haremului filetele de antilopă necesare unei coame cu luciu şi volum, care în timpul liber se ocupă de educaţia puilor şi de potolirea, la fiecare 15 minute,a libidoului masculului sătul, iată că la antipozi, în lumea artropodă există o viziune diferită şi deranjantă în ceea ce priveşte viaţa de cuplu.
Dorinţa firească a bărbaţilor normali de a extermina aceste creaturi este potenţată de descoperirea recentă a unui cercetător australian care, având o bănuială, a studiat comportamentul acestor creaturi ale infernului în condiţii variabile de foame. S-a descoperit astfel cu oroare că în caz de flămânzire excesivă cochetele lighioane elimină cantităţi crescute de feromoni, atrăgându-şi romanticii parteneri spre o orgie strict alimentară, devorând bietele creaturi naive înaintea şi în locul kamasutrei entomologice preconizate.
Pare că există pe acest pământ persoane de sex feminin capabile de a momi, ca să iasă din foame, masculi sănătoşi şi uşor excitaţi. Care flutură acestora perspectiva sexului de calitate numai şi numai pentru a-i face să-şi piardă capul, deposedându-i treptat de tot ce aveau, până la nivelul de carapace goală.
Este trist şi îngrijorător şi singura mea alinare este aceea că măcar noi, specia umană, suntem cu siguranţă şi complet feriţi de asemenea întâmplări negative în interacţia cu graţioasele şi generoasele noastre consoarte.
Citiţi şi
Mama mea, călugărița: cum a ajuns la mănăstire petrecăreața mea mamă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
