Mi-e dor de tine.
Am făcut-o lată. Nu am căutat, nu mi-am dorit, nu mi-am dat seama la timp. La întrebarea „există prietenie între o fată şi un băiat?” răspunsul ar fi: există. Acum, depinde şi de conversaţii. Cele mai banale conversaţii, cu persoana potrivită, te fac să te îndrăgosteşti, fără ca tu să ai cea mai vagă idee că ţi se întâmplă asta şi fără ca tu să cauţi măcar aşa ceva. Când îţi dai însă seama că te-a luat valul, e un pic târziu, şi… asta te chinuie, mai ales dacă tu eşti deja într-un angajament, şi la fel e şi el. Da, nu am crezut niciodată că mi se poate întâmpla tocmai mie aşa ceva, dar iată, aici sunt, în faţa faptului împlinit.
Mi-e dor de tine în fiecare zi, deşi te văd zilnic. E cumplit. E o luptă care nu face decât să-mi dea dureri de cap. Te văd peste tot, mi-ai intrat în suflet cu totul. Mă citeşti foarte bine, eu ştiu asta, eşti un tip inteligent. Ştii şi tu ce se întâmplă. Şi eu mai ştiu că şi tu eşti în aceeaşi situaţie. Nu am vorbit niciodată despre asta, nici nu trebuie. Ne înţelegem oricum, ceea ce mă dă şi mai tare peste cap. Ştiu, e un clişeu. Citeam deseori despre iubri imposibile şi nu eram de acord, pentru că sunt genul de persoană foarte hotărâtă şi cu capul pe umeri, nu înţelegeam cum să nu ştii ce vrei. Ei bine, acum mă aflu aici. Exact în acest punct. M-am întrebat ce mă atrage atât de tare la tine: ne înţelegem din priviri şi discuţiile noastre se completează perfect. Râdem împreună, eşti foarte amuzant – ceea ce mă dezarmează mereu, oricât mi-aş propune eu să fiu serioasă şi să trec peste. Pentru că, da, îmi propun să fiu normală şi să termin cu prostiile astea care-mi trec zilnic prin cap. Nu pot.
Când mi-am dat seama de sentimentele mele pentru tine, într-o bună zi, am simţit că se deschide pământul şi mă înghite sau, mai bine zis, că-mi fuge de sub picioare. Şi tu ţi-ai dat imediat seama, ştiu sigur – atunci m-am mirat de cât de bine te poate înţelege cineva. De tine nu mă pot ascunde, evit uneori să te privesc pentru că mă vezi ca pe o carte deschisă; pot spune acelaşi lucru, şi eu te citesc imediat – şi ştiu că tu ştii asta. E o chimie peste care trecem cu greu, atunci când rezistăm tentaţiei de a mai face o glumă printre rânduri, moment în care rânjim amândoi prosteşte. Îmi dau seama că e greşit, dar, în acelaşi timp, e atât de bine. Și, în acelaşi timp, îmi face rău. E chestia aia ciudată cu dragostea, că uneori e cam neînţeleasă. Aşa mă simt şi eu.
Şi, Doamne, câte îmi trec prin cap… şi ce frumoase sunt toate în capul meu, atunci când visez cu ochii deschişi la tine. Sunt curioasă totuşi ce crezi tu despre asta, deşi nu sunt sigură că vreau să ştiu, că, cine ştie, poate mă topesc.
Dragostea ar trebui să înţeleagă ceva: nu poate să vină aşa, când vrea ea, neinvitată, şi să dea buzna în viaţa oamenilor care sunt deja fericiţi cu alegerea lor şi nu caută nimic altceva…
Mi-e dor de tine în fiecare zi şi nu ştiu dacă o să afli vreodată în cuvinte asta. Dar tu ştii. Şi simţi. Pentru că… m-am îndrăgostit de tine.
O cititoare care a dorit să rămână anonimă
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
