Acum mulți ani, pe când eram tânără și neliniștită, m-a pus necuratul să merg într-o vacanță all inclusive într-un resort turcesc. Ne-am strâns mai mulți inconștienți, adică vreo 12, toți tinere speranțe fără copii. Ne-am gândit noi, și n-a fost nimeni să ne râdă în nas la momentul acela, că ne putem distra oriunde, așa că hai să ne distrăm undeva unde să nu ducem grija mâncării.
Așa că ne-am luat și ne-am dus la 50 de grade, în contextul în care mie nici măcar nu-mi place la căldură. Odată ajunși acolo, am început sejurul cu un mic dejun pe cinste, vorba știrilor tv care duc lipsă de alte cuvinte. La micul dejun, precum și la toate mesele care au urmat, eram bruiați, evident, de copiii mulți care mișunau peste tot, se tăvăleau pe sus și pe jos, băteau cu tacâmurile în mese, zbierau ca din gură de șarpe și făceau un tărăboi ce mi-a rămas ștanțat pe creier.
La vremea aceea, prințesă prețioasă fiind, țâțâiam dezaprobator din buze la tot acest scandal și afirmam toți, ferm convinși, că aceia sunt copii prost crescuți. Needucați. Alintați. Răsfățați. Scăpați de sub control de timpuriu. Și de aceea fac în halul ăla.
La vremea la care scriu acest articol, copiii mei sunt cei care fac tărăboi. În diverse situații, nu la all inclusive pentru că am stabilit între timp că nu e genul meu de vacanță. Doar că, situându-mă de cealaltă parte a baricadei, mă uit galeș la ei și declar duios că sunt doar copii care se joacă. Sau care își strigă supărarea. Și parcă nici nu țipă chiar atât de tare, dacă ascult bine.
Am un vecin cu care ne întâlnim frecvent, el plimbându-și copila de câteva luni, iar eu înaintând ușor cu copiii care uneori zbiară de se cutremură strada. Unul cu motiv „serios”, iar celălalt din spirit de solidaritate cu primul, pe modelul „nu știu ce e, dar dacă e de plâns, vreau și eu!”. Recunosc în privirea vecinului aceeași privire pe care o aveam eu acum câțiva ani, în vacanța despre care am povestit. O căutătură amabilă, care compătimește și judecă deopotrivă, nevenindu-i să creadă că exact asta îi așteaptă și pe ei și că e doar o chestiune de timp. 🙂
Guest post by Anca
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
