Este despre mine sau despre ei doi? Nici nu mă pot exprima! El, căsătorit în momentul de față, iar eu… singură.
Din vremea când eram la liceu, el mă căuta, mă căuta mereu, însă niciodată nu a luptat să mă cucerească. Ai mei, care îl cunoșteau și aveau habar că el îmi dădea târcoale, îmi tot interziceau și să mă uit la el. De băiatul ăsta erau doar vorbele, de m-ar fi oprit o dată, o singură dată să mă privească în ochi și să-mi spună ce sentimente îmi poartă, și să-mi dea putere să-mi ascult inima, oh! Au trecut ani de atunci ani, timp în care el mereu avea grijă să mă tot caute, cu câte un mesaj absurd, până ce, după 11 ani, primesc un mesaj în care îmi spunea că o să fie tată, că va avea o fetiță. Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare. Deși eram bucuroasă pentru el, în suflet își făcuse loc o tristețe asurzitoare. Avea deja patru ani de relație cu ea, timp în care el tot îmi scria…
La aproximativ un an după această veste, am revenit în țară, eu fiind plecată în majoritatea timpului în ultimii cinci ani. Și, coincidență, ne revedem. Eu, la masă cu fostul meu, el la masă cu soția lui și cu nașii lor, în același local, mesele fiind chiar una lângă cealaltă. Ne-am pierdut amândoi, se citea pe fețele noastre, ne căutam cu privirile… De aici, nu m-am putut abține și l-am căutat.
Ne-am întâlnit, o întâlnire de poveste! Eram pierduți în altă lume, amândoi! Eu, ținând de mână un bărbat însurat și cu o fetiță acasă, uitasem de tot! La câteva zile după botezul fetiței lui, s-a întâmplat asta. Nu a avut nici o reținere, în sfârșit după atâția ani, după 11 ani, ne-am întâlnit pentru prima dată!
Ce crezi? Am ales împreună uscătorul de haine, cadoul nașilor lui. Pierdusem până și mașina prin parcarea mall-ului. Bineînțeles că am mai ales împreună, ulterior, și gresia, faianța, parchetul ș.a. ce trebuiau pentru căminul lui și al ei. Nu ezita să-mi ceară părerea, ca oarecum să știe că îmi este plăcut ceea ce alege sau dacă aș fi de altă părere. Zilnic ne vedeam, chiar și doar pentru a ne îmbrățișa. Ne feream de lume, de ai mei, însă nu ne-am oprit din a ne revedea zilnic. Deși mă treceau ghețuri când îl auzeam vorbind cu ea la telefon sau când îi dădea mesaje jignitoare din cauză că evita să răspundă la telefon de față cu mine. Simțeam că nu pot respira fără să-l ating, și el… la fel. S-a născut pasiune, dorințe arzătoare, momente pe care nu le-am mai trăit vreodată. Simțeam că toată lumea e a mea, când eram în brațele lui, oohhhh!!!
În ultima vreme, însă, ne tot certam, el gelos pe inexistente lucruri, iar eu, pe soția lui. Nu puteam să înțeleg cum mai putea avea intimitate cu ea, dacă mă iubea pe mine? Și mă iubea dinainte să o cunoască pe ea. El îmi tot spunea că intimitatea între ei doi se întâmpla din ce în ce mai rar, de la o dată la două zile, la o dată la cinci săptămâni. Însă niciodată nu l-am putut crede. Ne certam, ne împăcam… Și tot așa, până când am cedat. Sunt frântă. Așa nu mai puteam continua!
Îmi lipsește enorm, îmi lipsește totul meu, diamantul meu, prințul meu de cristal! Îmi lipsește să mă simt iubită de el. I-am spus: ori cu ea, ori cu mine. Iar el mi-a raspuns: “mami, voi încerca să renunț la tine”…
Mi-a rupt sufletul în bucăți. Să renunțe la mine, cea căreia îi spune că este miezul inimii lui și să stea cu ea, față de care jură că nu mai simte nimic? Spune că este fetița la mijloc, însă cum să crească într-o armonie fetița lui, când el nu o mai iubește pe mama ei? Nu pot să înțeleg! E doar un pretext? De ce nu luptă pentru iubirea noastră? Deși sunt doar opt luni de când ne-am întâlnit și ne trăim povestea și doar câteva zile de când am decis să îl împing să stea acolo, cu ea… deși îl tot împingeam să își vadă de soția lui, în același timp îi și spuneam că nu se mai poate: ori ea, ori eu!
Îmi lipsește enorm.
Te iubesc cu toată ființa mea, A.R., iubirea mea eternă! Aș scrie despre noi, aș vorbi lumii despre fiecare pas făcut împreună, dar la ce bun când tu ești lângă ea? De mi-aș plânge tot amarul, simt că m-aș îneca în el.
Guest post by Aura
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
