O luptă inegală de putere între femei şi bărbaţi, între părinţi şi copii, între șefi şi subordonaţi şi lista poate continua. Până unde declaraţia de dragoste este iubire şi unde începe hărţuirea. Până unde fermitatea este educaţie şi unde începe abuzul şi mai ales unde e graniţa dintre optim şi prea mult. Avem o istorie întreagă de crime săvârşite în numele iubirii şi a binelui. Întâlnim familii distruse în baza onoarei. Când iubirea distruge şi când binele ucide?
Se spune că istoria s-a schimbat iremediabil atunci când femeile au depăşit spaţiul casnic şi au cerut nu atât egalitatea cu bărbatul, cât dreptul la a-si controla propriul corp şi propriul destin. Din născătoare de copii au devenit libere şi au cerut o ascensiune în alte domenii. Deodată, femeia a devenit o fiinţă şi nu un obiect care trece din proprietatea tatălui în proprietatea soţului şi care are ca unice scopuri gestionarea onoarei familiei şi producerea de urmaşi. Violul a devenit incriminat, iar bărbatul a început să nu-şi mai poată exercita dreptul masculin discreţionar asupra obiectului pe care şi l-a adjudecat prin căsătorie.
Apare aici dilema: cât are voie bărbatul să se întindă după o femeie, cât are dreptul să insiste şi cât are dreptul să profite de forţa lui. După secole de dominaţie masculină, deodată lucrurile se schimbă şi nimeni nu mai întelege unde e graniţa. Femeile încă au fantasma de a găsi un bărbat pe care să se sprijine, un mascul adevărat care să le înlesnească drumul prin viaţă, orice ar însemna asta. Pentru că oricât de puternică ai fi, îţi dai seama la un moment dat că n-ar fi rău să te ajute cineva din când în când. Şi dacă laşi garda jos, cât de jos poţi oare să o laşi? Cât de mult poţi găsi un partener compatibil egal şi până unde putem merge cu egalitatea? Dacă el nu spală vasele, înseamnă că nu ne ajută sau dacă el le spală în locul nostru e mai puţin bărbat? Dilemele astea nu existau acum 100 de ani.
Cât de puternic trebuie să fie un bărbat puternic? Ne plac bărbaţii care ne doresc şi care ar face orice să treacă de graniţa noastră de intangibilitate şi de zidurile ridicate pentru apărare, dar când săritul zidului cu flori în mână este declaraţie romantică şi când este intrare prin efracţie în sufletul şi în corpul cuiva.
Dacă până acum era simplu, femeia nu trebuia să lase pe nimeni niciodată să îi sară gardul până când găsea acel specimen acceptat familial şi social care avea voie, de data asta să sară gardul oricând şi în orice poziţie pentru că el era cel care comanda şi gestiona acest sport, în secolul 21, brusc, femeia hotărăşte de una singură şi cât de înalt e gardul şi cine îl sare şi de câte ori, astfel încât din instinctul de vânător săritor al bărbatului nu prea a mai rămas mare lucru. Se opreşte bosumflat în poarta casei femeii şi se întreabă bleg cu garoafele în mână dacă să sune sau nu, cu inima cât un purice, dacă gestul lui va fi luat ca unul romantic sau dacă îl va trimite la poliţie.
Peste toate astea plutesc poveştile părinţilor noştri despre fete furate de acasă, despre bărbaţi care fac legea şi despre femei care îşi întrebau bărbaţii când şi dacă să iasă până la piaţă.
Secolul 21 este empatic sau deloc. Pentru că oamenii au devenit egali şi nu se mai supun regulilor de până acum. Empatia este ceea ce vor avea nevoie copiii noştri pentru a-şi găsi perechea. Empatia esta abilitatea care te ajută să te pui în locul persoanei de lângă şi să afli dincolo de cuvinte dacă te place, dacă e pregătită pentru sex, dacă un Nu este ferm sau e doar un joc al seducţiei. Empatia nu are reguli, e doar un fel de a fi pe care îl înveţi pentru a putea să simţi dincolo de reguli şi de cuvinte ce vrea o persoană, ce vrea copilul tău, ce vrea omul care trece pe stradă. Acolo unde nu există empatie căutăm reguli şi spunem… aşa se face, aşa s-a făcut mereu. Numai că azi lucrurile s-au schimbat şi dacă nu rămâi aproape de uman şi de trăirile umane, rişti să dai greş cu regula în mână.
Pe Cătălina o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
