Mai toată lumea o cunoaşte pe Marilyn Monroe în postura de starletă sexy, blondă nu chiar înzestrată intelectual, însă puţini ştiu că pe lângă nuduri există și numeroase fotografii care-o înfăţişează altfel – citind.
Marilyn era interesată de politică, pasionată de poezie şi îi considera pe Saul Bellow şi Carl Sandburg eroii ei literari. Truman Capote şi Isak Dinesen i-au fost prieteni, iar Arthur Miller, cel de-al treilea soţ.
Într-un articol publicat în revista Vanity Fair înainte ca biblioteca lui Marilyn Monroe să fie scoasă la licitaţie în 1999, autorul scria că „mai multe fotografii din tinereţea lui Marilyn, în special cele care-i plăceau ei, o înfăţişează citind. Eve Arnold a imortalizat-o pentru revista Esquire într-un parc pentru copii din Amagansett, citindu-l pe James Joyce. Alfred Eisenstaedt a fotografiat-o acasă pentru Life, îmbrăcată în pantaloni albi lejeri şi cu o bluză neagră, citind, având drept decor un raft cu cărţi.”
Căruia i s-au adăugat şi altele, pentru că în anul morții ei premature, 1962, colecţia ei depăşea 400 de titluri, de la Camus la Kerouac, Steinbeck, Hemingway, Flaubert, Proust, Stendhal, Dostoievski, Freud sau Zola.
După ce s-a căsătorit cu Joe DiMaggio în 1954, acesta i-a făcut cadou Micul prinţ de Antoine De Saint-Exupery. Dar abia când a început relaţia cu Arthur Miller în 1955, Marilyn a făcut eforturi să-şi aleagă lecturile cu atenţie.
Fotografiată în acelaşi an citind Moartea unui comis-voiajor, actriţa a devorat biografia în șase volume a lui Abraham Lincoln scrisă de Carl Sandburg, la recomandarea lui Miller. Nu Marilyn Monroe a intrat într-o zi într-o librărie din Beverly Hills şi a cumpărat Viaţa şi opera lui Sigmund Freud în trei volume, ci Marilyn Monroe Miller. Era mândră să fie soţia unuia dintre cei mai respectaţi autori contemporani şi pe chitanţe folosea numele lui. S-a străduit să se integreze în cercurile soţului, dar n-a scăpat de eticheta de blondă prostuță. Lui Miller îi era ruşine cu ea atunci când se întâlnea cu colegii de breaslă, iar actriţa a citit în jurnalul lui că se simţea „dezamăgit” de ea.
Cum să-ţi fie ruşine în public la braţul lui Marilyn Monroe? – rămâne o întrebare la care nu cred că voi putea găsi răspunsul.
Există o morală evidentă în această poveste. Despre cum ești perceput în lume, dar și despre puterea lecturilor. Marilyn a fost un caz tipic de femeie frumoasă neînțeleasă ori greșit înțeleasă, mai ales în lumea în care a trăit – a iluziei cinematografice. Sigur că azi nu trebuie să faci ședințe foto ori selfie-uri citind, să umbli mereu cu o carte în mână ori în geantă ca să asiguri lumea că ești cult, că ai trăit deja mai multe vieți. Asta se va vedea fără greș. Rămâne etern valabil ce a spus Amos Oz: “Eşti biblioteca pe care ai citit-o şi limba pe care o vorbeşti.” Trebuie să credem în asta. Alfel, săraci suntem, doar cu o singură viață.
La bune lecturi și biblioteci bine mobilate, aidoma minților voastre. 🙂
Citiţi şi
Ce pierdem de când nu mai citim
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
