Ce slujbă îți alegi? În viață ai de făcut două alegeri importante: ce business faci (sau, dacă te dai angajat, ce slujbă îți alegi) și ce partener (de viață) îți iei. Există sute de cărți, bloguri și mii de sfaturi despre cum să găsești o slujbă sau cum să convingi un partener. Dar nu există (sau sunt prea puține și n-am dat eu de ele) nici una care să te lămurească cum să-ți alegi o slujbă (sau un partener). Sigur, în cel de-al doilea caz, există niște hormoni, niște endorfine care te ajută să te păcălești mai repede. Efectul se numește iubire (și nu e aria mea de expertiză, așa că n-o să vorbesc despre asta).
Dar, în cazul slujbei, nu mai există un element extern păcălitor. Singurul care se păcălește ești tu: pe tine. Iar cea mai ușoară auto-păcăleală se întâmplă atunci când alergi pentru bani. În ‘99 am citit o carte (cred că se numea „101 de căi să ajungi CEO”), care stipula: „Întotdeauna alege slujba cu mai mulți bani”. Așa am făcut – pentru următorii 5 ani – și pot să recunosc acum, că au fost cei mai idioți ani din viața mea. Privind în retrospectivă, am ales: escroci, ticăloși, ariviști și israelieni (nu că ultimii ar avea neapărat ceva legătură cu primii). Practic, niciun client (sau angajator) cumsecade. Urmarea? Frustrare, demotivare, scârbă – față de ce făceam – decizii greșite (cum ar fi să deleg munca de consultanță) și, în cele din urmă, un faliment răsunător. Cauzele externe: niște clienți care nu m-au plătit. Cauzele reale: propriile mele alegeri greșite. Jumătate din timpul activ al vieții tale îl petreci la locul de muncă. Uite aici cele 11 reguli pe care, dacă le-aș fi știut când eram tânăr, acum aș fi fost mult mai fericit.
1. Nu alege după bani. Sigur, banii sunt importanți. Şi nu poți să alegi o slujbă în care ești subplatit (decât dacă vrei să înveți, cum am făcut eu cu P&G-ul, sau dacă n-ai, efectiv, altă șansă – caz în care nu se cheamă că ești, de fapt, subplatit, ci că ești ofertat la valoarea ta de piață). Dar banii trebuie să vina de-abia la urmă, după ce ai verificat toate celelalte criterii de alegere. Încălcarea acestei reguli te va duce în situația în care vei munci cu scârbă, lipsit de motivație, fără plăcere. În acest caz, munca va deveni o corvoadă, un soi de penitenciar ales.
2. Ce-ți place să faci? Unde te simiți tu mai bine: seara, cu prietenii, într-un bar plin de fum sau întins pe iarbă, la soare, singur în parc, la 9 dimineața? Şi ai grijă să nu te păcălească, de exemplu, dorința ta de a-ți găsi un partener (pentru că, în mod sigur, găsești mai ușor pe cineva să se cupleze cu tine seara, în bar, decât dimineața, pe pajiște). Gândește-te ce ai face tot timpul, de plăcere, fără să fii plătit. (Eu, de exemplu, m-aș plimba. Aș face turism. Aș căsca gura la oameni. De aceea, probabil, la bătrânețe o să mă retrag în a fi agent de vânzări, încă o dată).
3. La ce ești, de fapt, bun? Ţine cont că nu poți fi bun la toate. Dacă ai avut 10 la matematică (și la română) tot liceul, asta nu înseamnă că ești, în realitate, bun și la una și la alta. (Eu eram bun la ținut discursuri în public. Dacă aș fi avut pe cineva care să mă îndrume – un mentor, un profesor – probabil că aș fi fost un bun avocat sau politician.)
4. Ce nu ești în stare să faci? Ca să nu te trezești în situații penibile. (Eu n-am fost niciodată bun în a-mi face prieteni. Ca urmare, sunt un rău manager.)
5. Ce se cere pe piață? Dacă ești un pictor deosebit, dar mâzgălitorii de hârtie sunt plătiți mai rău decât măturătorii, vei avea o problemă dacă îți vei alege o astfel de carieră. Trebuie să alegi o alternativă: să te faci, de exemplu, tatuator. Sau, și mai bine, să deschizi un business care vinde T-shirt-uri unicat.
6. Care sunt perspectivele slujbei pe care o alegi? Când eram vânzător la P&G, aveam o secretară – secretara departamentului de vânzări – Carmen Gheorghe. Carmen ajunsese secretară pentru că nu exista o altă slujbă disponibilă. Cum cariera ei în P&G era oarecum alterată, intrând din poziție de asistent, a plecat și s-a angajat la Coca Cola. Unde a ajuns manager pe o jumătate de Europă. Crezi că, dacă pornești ca telemarketer într-o companie mare, vei ajunge vreodată CEO? Crezi că, dacă te vei angaja la o firmă americană în România, vei răzbi vreodată să ajungi în board-ul de conducere? Eu nu prea cred. Nu, deocamdată.
7. Cât de mult înveți în slujba pe care ți-o alegi (desigur, dacă vrei să înveți. Că poate vrei numai să ai o slujbă stabilă, de 8 ore, fără probleme, pe viață)? Ce provocări (challenge) îți aduce? Cât de mult poți să crești, ca om, ca și profesionist? Poți alege să fii chelner și să faci o grămadă de bani. Sau agent de vânzări de asigurări și, la fel, să păcălești un număr de fraieri și să-ți construiești o vilă. Dar ce rămâne din tine după ce faci ceea ce ți se cere să faci?
8. Ce reputație îți construiești? E evident că nu mai există slujbe pe viață (cu excepția propriului business, care să și meargă). Cum trebuie să-ți schimbi 4-5 cariere pe viață, e important să aparții unei organizații cu reputație bună. (Pentru că, de cele mai multe ori, următorul te va angaja pe acest criteriu, nu conform talentelor tale personale.) De aceea, gândește-te de două ori înainte să accepți slujba de trezorier la partidul România Mare.
9. Ce mai poți câștiga pe lângă? (Ştiu, asta sună a blasfemie, dar așa se judecă în România.) Dacă ești inspector pentru calitatea alimentelor, poți fi plătit cu 200 de euro (salariu de bază) și poți câștiga încă 20.000 de euro, pe luna, pe lângă. Dacă vinzi BCA, câștigi câte ceva din ceea ce vinzi, ca și comision, dar afli prețul real al materialelor de construcții și mai poți servi și niște prieteni cu ceea ce știi sau înveți, făcând un ban pe lângă.
10. Cum arată șefii tăi? Cum se simte cultura companiei la care vrei să activezi? Când am intrat prima dată în micul sediu al P&G de pe Grigore Alexandrescu, când m-a primit secretara de atunci Cristina Pop (Săndulescu), am simțit ceva deosebit. Care senzație m-a ținut vreo 7 ani până la un curs de spălare a creierului din Anglia. Sincer, nu știu dacă senzația mea s-a datorat Cristinei, personal, sau firmei. Cert e că a fost și că a funcționat.
11. Care sunt criteriile tale de alegere a unei slujbe (sau a unui partener, dacă vreți)? Am dat, de curând, de un Excel făcut în prima mea tinerețe. Eram în acea perioadă când aveam câte 10 fete pe țeavă: fie în relații sau în pregătire. Cum îmi era greu să aleg (și cum sunt, la minte, sucit, control freak) am găsit 10 criterii de performanță, ponderi pentru fiecare și le-am dat note pe fiecare criteriu. Nu neapărat întâmplător, cea aleasă a fost și cea cu care mi-am petrecut următorii 7 ani. Cum eram tânăr, am avut criterii precum: aspect fizic, cât de mult mă iubește, cum dă în societate, cum e la pat, cât de bine vorbim șamd. Am omis însă un criteriu important: cât de fidelă mi-ar fi (mie, sau unei relații). În mod sigur, ar fi picat la acesta. Ceea ce s-a și întâmplat, dureros, 7 ani mai târziu. Adică: dacă la unul dintre criteriile tale slujba (partenerul) pică :), nu trece clasa, poate că e mai bine să te uiți mai departe, în altă parte. Nu de alta, dar ești la vârsta când (încă) poți fi și ales și poți avea de unde alege. Cu cât te duci mai departe, cu cât îmbătrânești, numărul acestea de opțiuni scade. Dacă ai ales o slujbă unde muncești de plăcere, unde talentele tale sunt folosite, pe o piață profitabilă, într-o cultură care te îmbracă, se cheamă că ai găsit cheia către succes.
P.S. Şi mai remarcați încă ceva: cu cât îți dorești mai tare o slujbă (sau un partener), cu atât ai mai multe șanse să te păcălești. E la fel ca și cu intenția superioară, în vânzări: cu cât dorești mai tare să vinzi, de fapt, îți faci vânzarea mai grea.
Laurențiu Curcă
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
