Pe trupul tău gol, ascuns sub cearceaf, s-ar vedea semnele oboselii. Te-am abandonat, neterminat. Mă priveai de după șuvițele căzute pe față și suspinai.
– Vreau să simt și eu!
Prezervativul mă irita. Când l-am scos, l-am aruncat nervos, gol, cum era. Goliciunea lui mă enerva. De ce puteam să-i văd goliciunea, iar pe a ta, nu?
Becul era stins. Camera era luminată doar de lună, iar tu erai ascunsă sub cearceaf.
Fumam și priveam camerele de vizavi. Puține, luminate. Nici nu e de neînțeles. E ora patru dimineața și noi ne prostim. Vrem să facem dragoste, dar abia reușim să ne împreunăm. Doar ne f*tem creierii: cum să te fac să simți, să dispari din lumea contingentă în lumea Ideilor, să fii una cu Absolutul?
A doua țigară vine cu-n gând și, oricât aș încerca, nu pot să-l îndepărtez. Îl izbesc de pereți, dar parcă ar fi din elastic. Revine mereu în poziția de echilibru, în câmpul meu meditativ. ”Vreau să-ți rup tiparul!” Am râs cu poftă. Cum? Tu, fată neprihănită, neinițiată în arta amorului, cu idei puerile că bărbatul și femeia s-ar înțelege dacă și-ar zice totul, tot timpul, fără mistere, vrei să-mi rupi tiparul? Dar care ar fi tiparul meu?
Falusul abia mi-l mai simt. Am căutat cu degetul puncte magice și apoi m-ai tras în tine. Nu înainte să mă obligi să-mi pun prezervativul. Ultimul pe care-l aveam. Număram, în gând, dar numărătoarea era aiurea. Ba eram, ba nu eram. Te sărutam cu ochii închiși, fără pic de rațiune. Nu eram istorie, nu eram totalitatea faptelor mele, ci doar un amalgam de emoții. Nici pe departe sentimente. Nu, nu iubire. Sincer, dacă m-ai pune acum să ți le descriu, aș fi mut până când ți-ar dispărea mutra aia curioasă. Dar tu, nimic. Gâfâiam eu și pentru tine. Umezeala pielii tale era doar transpirația ce curgea de la mine sau câștigată prin contact cu trupul meu. Tu erai sub mine și atât.
Vrei să simți? Ce să simți? Dacă nu te implici, eu ce vrei să-ți fac? Mi-aș fi dorit să fiu de vița amanților pricepuți, inițiați de alții, care și-au câștigat respectul în acest domeniu. Tot ce am făcut, tot ce aș fi vrut să-ți fac, sunt cunoștințe câștigate după lupte grele, în care am suferit din cauza precocității mele, după nopți nedormite, umblate în cluburi, în căutare de “descărcătoare de c*aie”. Dar găseam “material de l*bă” sau povești de dragoste din care ieșeam șifonat. De la ele nu am învățat! Cu rușine mi le aduc aminte, dar suma cunoștințelor e acumulată de la domnișoare sub eticheta “nudurilor nereușite”. Știi de ce le spun “nuduri nereușite”? Aceste domnițe mă acceptau așa cum sunt.
Într-o seară, fără niciun ban în buzunar, beat, cu un ghiozdan în spate, în care aveam câteva creioane, pixuri, o carte și un carnețel, am bătut la ușa uneia dintre ele. Am facut sex, nu dragoste, cum îți place ție să spui. Primul număr a durat rușinos de puțin, al doilea a fost pentru ea un chin. După ce mi-a obținut orgasmul, s-a așezat lângă mine, obosită. Mai obosită decât erai tu. Am luat o țigară, am fumat și am vrut să-i mulțumesc. Numai că, în acel moment, cuvintele erau nepotrivite. Așa că, am scos un creion și m-am apucat să-i desenez voluptatea. Mi-a ieșit un nud ce nu-i semăna, dar a zâmbit și m-a tras lângă ea, m-a sărutat și m-a vârât din nou în ea. De la ea și altele asemenea ei am învățat arta amorului. Și tu, acum, mă corijezi, îmi ataci virilitatea, mărimile și tacticile?
Guest post by Gheorghiță Hurmuz
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
