Suzana avea o piele minunată – un dar ce părea inalterabil, de parcă venea, odată cu numele ei, direct din biblie. În prezența Suzanei, bărbații uitau de proporțiile femeilor din postere de îndată ce privirea apuca să lunece pe umeri, pe brațe, pe coapse. Era deșteaptă, avea umor, izvora drăgălășenii, dar acestea laolaltă nu egalau succesul pe care îl avea învelișul ei de fruct aromat, frumos, sănătos, divin. Pielea aceea putea răspândi lumina, cumva egal, ca o caisă coaptă și fără cusur. Una peste alta, Suzana s-a măritat cum a vrut ea și cum nu se putea mai bine; a făcut și-un copil, iar, cu trecerea timpului, pielea ei devenea tot mai frumoasă parcă.
Suzana era prietenă cu Mara din clasa întâi. Deși o arătoasă după toate canoanele și curtată corespunzător, relațiile Marei nu ajungeau să se stabilizeze, nu deveneau mature. A făcut arhitectură. Era independentă, părea eliberată de constrângeri sociale și avea idei precise legate de perfecțiunea a tot ce o înconjura, dar și a tot ce o alcătuia. Despre sine, se exprima foarte rar și cu inexplicabil sarcasm.
La un moment dat, când s-au întâlnit să-și spună una-alta, discuția între prietene a devenit gravă. Marcela, lup singuratic la 33 de ani, tot frumoasă, conform canoanelor, și caustică, din nărav, își punea problema conviețuirii în cuplu, cu o panică un pic exagerată. Îl plăcea, de ceva vreme, pe Alex, fratele geamăn al Suzanei – pe care nu-l putuse suferi o copilărie întreagă, de pămpălău, împiedicat și atârnător după ele ce era. Acum, omul devenise interesant, după o absență din țară de vreo 10 ani și-o specializare beton în motoare de avioane. Nu se mai împiedica deloc, umorul lui era blând și molipsitor – ca al Suzanei, de altfel. Peste toate cele, își mai construise și cea mai ecologică și mai bine organizată casă pe care a putut s-o vadă ea, Mara, meștera în arhitectură. Alex o plăcuse dintotdeauna, cu smucelile ei, așa cum era. Acum, se punea problema să se decidă pentru o încercare de viață reală, cu el.
Vinul sau poate iubirea prin care trecea au făcut-o să se deschidă. Iată cum, după toate temerile confesate gradat, s-a ivit o neliniște veche și bine mascată, în timp, însuși demonul din detalii: invidia pentru pielea perfectă a Suzanei. În mintea ei, problema devenea nerezolvabilă acolo unde Alex se presupunea că are un reper pe care Mara nu se simțea capabilă să-l egaleze. Frumoasa după canoane și scalva standardelor de perfecțiune, se știa marcată de gena celulitei, din mamă-n fiică. Și oricâtă dietă și tortură și-ar fi aplicat – în mare taină, desigur!, coapsele ei tot ca portocala rămâneau să arate. În câțiva ani, și brațele, și tot așa… rând, pe rând, ar fi devenit capitonată peste tot. Ceea ce, sigur, însemna căderea în indiferență ori, mai rău, în disprețul lui Alex. Suzana era o prietenă veche și, după toate calculele, ar fi trebuit să îndure oricât adevăr. Și, iată, acesta era adevărul Marei – cea de-acum, cu garda jos în fața unei decizii: cum să înceapă ea o viață în doi cu Alex, știindu-se cu defect?
La acest punct, Suzana, a tras aer în piept și a stat un moment, în cumpănă: să râdă în cascadă, cum i-ar fi venit? se temea să n-o facă pe Mara să se închidă definitiv față de ea; să împrumute tonul dramatic al Marei? nu ar fi fost potrivit pentru o discuție între femei adulte. S-a hotărât să vorbească ca și cînd subiectul dezbaterii devenise starea vremii: „Mara, după ce am născut, a urmat o perioadă destul de grea pentru mine. Eu mi-am pus problema perfecțiunii abia după ce am trecut printr-o sarcină; înainte de asta, nici nu-mi trecea prin minte să fie necesar. Dacă-ți mai amintești, au fost vreo doi ani în care am evitat să mă expun în costum de baie. Am pretextat în toate felurile: că n-avem bani, că ne facem casă… Adevărul este că nici eu nu mă puteam obișnui să am o altfel de piele decât cea pe care o știam dintotdeauna. Trebuia să găsesc ajutor să-mi recapăt însușirile, cât de cât. Eu cred că am avut noroc să mă molipsesc de la tine, în privința nevoii de perfecțiune. Tu, conșientă cum ești de fiecare detaliu, poți începe de pe acum să eviți pierderea controlului. Crede-mă, există soluții, pentru cineva riguros ca tine. Cum spune și Alex: Mara și motorul de avion se raportează rar la pământ și m-au dezpriponit și pe mine.”
Niciodată n-a fost chiar clar dacă Suzana a avut îngrijorări reale pentru pielea ei fără cusur, după naștere. Poate a fost așa sau poate a inventat o poveste pentru ca prietena ei, Mara, să nu-și piardă avântul de-a trăi o relație matură, din teamă de cusururi. Ce s-a întâmplat, cu siguranță, este că Suzana s-a documentat ca la carte în legătură cu ceea ce prietena ei ar avea de făcut ca să țină sub control o afecțiune, cum este celulita, favorizată de factori greu de schimbat: datul genetic, înaintarea în vârstă ori stresul cotidian.
Cât despre Alex: el și-a văzut mai departe de motoare, ca și de iubit femeia visurilor, pe Mara – prietena surorii sale, fără a trece măcar pe lângă pericolul de-a compara coaja fructelor din colțul de grădină pe care bunul Dumnezeu i-l încredințase lui, în această viață.
Articol recomandat de Dr. Leventer Centre. Informații despre tratamentul celulitei găsiți aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
