Sunt multe spuneri despre proști și despre prostie. Se spune că nu trebuie să te pui cu ei pentru că o să te bată cu experiența. Sau că prostia nu are limite, pe când inteligența, da. Și totuși, cum îi recunoaștem pe proști? Am făcut o listă. Poate fi îmbunătățită și dacă aveți alte idei, simțiți-vă liberi să completați lista ca să-i definim cât mai bine. Aici exemplele sunt despre un el, dar îi invit pe domni să ne spună cum își dau seama că ea e proastă.
Iată propunerile mele:
- Un prost e foarte suspicios. Un prost bănuiește că e prost și o să se teamă că singura ta grijă este să-l „faci” pe el: să-l înșeli, să-i cheltuiești banii … un prost se teme să nu fie fraierit. O să te întrebe ce-ai făcut cu banii, când tu ai plătit întreținerea, o să te întrebe unde ai întârziat, când tu ai stat la coadă să plătești facturile și o să îți zâmbească cu subînțeles că „știe el mai bine”, când tu îi răspunzi sincer.
- Partenerul de cuplu este pentru un prost, rivalul său. El nu știe că în cuplu nu trebuie să domine interesele personale și individuale. El o să caute să iasă învingător în orice situație, fără să-și dea seama că-și pierde de fapt, partenerul. „Eu” este prioritar pentru un prost, în detrimentul lui „noi”.
- Un prost este zgârcit în iubire. El o să cântărească câtă iubire primește, ca să știe câtă să dea. Nici un gram mai mult. El se teme că ea o să-și ia nasul la purtare de la un „Te iubesc” în plus.
- Un prost este misogin. El nu suportă ideea că o femeie este mai deșteaptă și o să o ridiculizeze de fiecare dată când are ocazia. Varianta oficială este că o susține și o respectă, însă, între patru ochi, o să câștige discuțiile în contradictoriu cu fraza: „Hai lasă-mă, specialista lui pește!”
- Un prost o să o taxeze cu apelativul de „încrezută” de fiecare dată când ea îi arată că știe mai mult ca el.
- Un prost evită să ia decizii. Un motiv ar fi faptul că îi e frică de eșec. Eșecul este pentru prost confirmarea prostiei și o să se ferească de decizii ca dracu’ de tămâie. O să prefere, în schimb, să decidă alții pentru el, pentru ca să le poată face reproșuri, dacă ceva nu iese bine.
- Un prost este într-o permanentă competiție cu alții (nu cu sine). El îi invidiază pe cei care au un post mai bun, câștigă mai mult, au mașini mai bune sau case mai mari. Poate din acest motiv, temele manelelor („prieteni și dușmani”) îi vorbesc mai mult decât alte teme. Acum, e prea târziu să vă spun ce muzică ascultă. Aha. V-ați prins!
- Reproșurile și critica constituie activitățile de bază ale unui prost. El nu știe să felicite, nu știe să laude. Aprecierea celorlalți îi amplifică sentimentele de inferioritate. Deci, mai bine nu. În schimb, pentru el e mult mai ușor să sublinieze unde și cum au greșit alții. Așa poate și el să se simtă superior.
- Un prost e un veșnic nemulțumit de tot ceea ce îl înconjoară, inclusiv de partenerul său. Paradoxul este că nu-l schimbă.
- Paradoxul este a doua condiție a unui prost.
- Un prost nu poate fi contrazis. El nu va accepta niciodată că nu are dreptate sau că experiența lui de viață este limitată. Cu el nu poți avea o dezbatere normală, deoarece el ține să-ți demonstreze că el știe mai bine. În lipsa argumentelor, vociferează și-și obosește partenerul de discuție, până când acesta va ceda. Prin această metodă își demonstrează sieși că este inteligent.
- Un prost nu poate accepta că ești mai cultă ca el. Lucruri normale ca muzica clasică îi dau dureri de cap.
- Un prost o să se plângă întotdeauna că sunt prea multe cărți în casă, că-i ocupă spațiul, că se sufocă. Desigur, un prost nu știe la ce folosesc cărțile și cum nu vede nici o utilitate în prezența lor, nu le poate accepta.
- Un prost e macho. Întotdeauna.
- Un prost e violent. Dacă nu îi dai dreptate, o să te înjure, o să te amenințe cu bătaia (sau chiar cu moartea). Dacă continui să îl contrazici, o să treacă la fapte, pentru ca, după aceea, să te acuze că e vina ta că îl provoci, că nu-ți ții gura. La sfârșit o să-ți spună că te iubește chiar dacă te-a făcut în toate felurile și te-a altoit. Punctul 10 se aplică și aici.
- Un prost e rasist. El îi atacă pe alții pentru aspecte legate de aparența fizică (culoarea pielii, înălțimea, greutatea etc).
- Pentru un prost, o relație e o investiție așa cum e un cont la bancă. Ea trebuie să producă profit. El nu știe că în economia dragostei nu este nevoie de echilibru între cerere și ofertă. Că, din contră, trebuie să riști să oferi nelimitat și necondiționat iubire. Poți să nu primești nimic înapoi sau poți să primești mult mai mult, exponențial mai mult față de cât ai oferit. Dar prostului nu-i place riscul. Pentru a se asigura de profit, prostul o să țină socoteala investițiilor sale (financiare și sentimentale) pentru a le pune pe tapet când ocazia o cere. Când închei relația cu un prost, acela îți va cere înapoi cadourile pe care ți le-a făcut, pentru a diminua costurile următoarei relații.
- Dacă există două variante de acțiune, ca de exemplu „plecăm în vacanță” sau „nu plecăm în vacanță”, prostul nu va fi mulțumit cu nici una dintre variante. Aici se aplică din nou punctul 8.
- Un prost nu știe să gătească. În mintea lui, această activitate le revine celor slabi, celor care trebuie să îl servească pe el. Apoi, dacă te pune naiba să stai o zi întreagă în bucătărie ca să-i gătești chestii elaborate, să nu te aștepți la aprecieri din partea lui. Mai degrabă o să-ți spună cu dispreț: „Ce mare lucru ai făcut ca să te plângi de oboseală?”
- Un prost se teme de schimbare. El controlează perfect mediul care îi este familiar. A ieși din cadrele cunoscute, a te confrunta cu stimuli noi, cu oameni noi, îl pot pune în situație de eșec. Aici se aplică din nou punctul 6.
- Cea mai mare jignire pentru un prost este să-i spui că e prost sau idiot. Asta pentru că e un adevăr prea cumplit pentru el.
- Dacă ea e mai deșteaptă decât el, un prost e doar un ex.
Guest post by Anonimă
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
