Mereu m-am întrebat cum de acceptăm cu atâta ușurință expunerea femeilor aproape dezbrăcate în poziții aproape indecente pe metri pătrați de mesh-uri publicitare (mesh – a prinde în plasă/în mreje/în cursă) și alte reclame larger than life. De ce, până la urmă, o reclamă la ochelari de soare e făcută de o femeie într-o haină de blană pe sub care are doar desuuri, într-o poziție fără echivoc inviting la orice, dar numai la cumpărat ochelari de soare nu? (vitrina de la Optiblu, Radu Beller) Sau de ce două fete se uită la tine dintr-un panou de pe Magheru cu un mesaj ambiguu, gen “băieți, ne descurcăm și fără voi!” sau “fancy a threesome?“? Reclama e la blugii Liu Jo care “ridică” fundul. Măi, să fie! Modelele astea au deja o problemă cu gravitația?!?
2017, Martha Hunt și Jasmine Tookes
Kate Moss, în 2012, același mesaj
Umilitor, dacă doar dezgolită poți trezi interesul bărbaților.
Nociv, dacă milioane de femei suferă prin comparație cu perfecțiunea etalată nemilos de o industrie lacomă și iresponsabilă, chiar și dacă sunt avertizate că fotografiile au fost fotoșopate.
Periculos, dacă nu talia fină a fotomodelelor, ci hiper-sexualizarea lor creează premisele accentuării competiției între femei.
Pentu că, iată, chiar aceasta este concluzia la care au ajuns doi cercetători francezi: modelul femeii gata de flirt, oricând disponibilă sexual deranjează mai tare decât dimensiunile ei perfecte și poate declanșa în privitoare reacții agresive față de cele care afișează același stil de a se îmbrăca ori purta – provocator.
Bazându-se pe datele mai multor studii, Sylvie Borau (profesoară la Facultatea de Marketing şi Afaceri internaţionale de la Toulouse Business School) şi Jean-François Bonnefon (profesor la Toulouse School of Economic) au descoperit că atitudinea provocatoare din punct de vedere sexual poate face ca o astfel de femeie să fie percepută ca rivală și să aibă parte de toate reacțiile agresive indirecte rezervate rivalelor din viața reală: gelozie, bârfe, excludere socială, uneori chiar hărțuire.
„Cercetarea noastră arată că, prin intermediul publicităţii, femeile sunt expuse unui număr nerealist de modele feminine provocatoare care consolidează inutil aceste răspunsuri comportamentale agresive indirecte. Femeile care hărţuiesc femei, pe internet sau la locul de muncă, pot să nu fie la fel de agresive ca bărbaţii care hărţuiesc bărbaţi, dar agresiunea indirectă, cum ar fi prin bârfe sau excludere socială, este o preocupare serioasă, având în vedere consecinţele dramatice pe care le poate avea, ca depresia sau sinuciderea.” Sylvie Borau.
Cercetarea aduce în discuţie și implicaţiile etice ale acestor constatări, dar și soluţiile care ar putea ajuta la reducerea impactului provocării sexuale în publicitate. Atitudinea provocatoare a fotomodelului nu este modificată prin mijloace digitale, astfel această practică este dificil de definit într-o manieră obiectivă şi poate fi uşor confundată cu problemele legate de decență.
“Organizaţiile de protecţie a consumatorilor și observatorii media au un rol important de jucat în ridicarea nivelului de conştientizare a publicului cu privire la aceste aspect şi în acelaşi timp pentru stimularea companiilor pentru ca acestea să dezvolte practici responsabile.” Sylvie Borau
Studiul a fost publicat în Journal of Business Ethics.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
