Dacă eşti un mare manager, atunci sigur vrei ce este mai bun pentru copilul tău. Reţeta românească de a-l motiva se rezumă la cadouri scumpe (căci trebuie cumva să suplineşti absenţa parentală din viaţa lui cand eşti ocupat cu amantele şi însurat cu corporaţia) şi vizite pe la depozite.
De ce depozite? Pai, pe teren îşi face micuţul experienţa necesară pentru a dobândi cheia unui lidership competent. Îl aduci în centrul muncitorilor şi îi spui următoarele: „Vezi ce se întîmplă când nu înveţi?! Ca aştia ajungi, aşa că pune mâna şi ia bacul, iar tata îţi plăteşte o facultate particulară în Londra”.
Mare atenţie, vă rog, căci aceste vorbe nu sunt o plăsmuire a imaginaţiei mele, contra-productivă din fire la lepre capitaliste post-decembriste, ci un real dialog între un leu tânăr şi unul bătrân plin de înţelepciune şi vorbe măreţe. Îmi pot imagina cum se simţeau muncitorii! Mai ales că leul tânăr a plecat cu una dintre maşinile tatălui său la promenadă pe Dorobanţi, iar în weekend se pregătea să facă o scurtă vizită în Dubai. Cică acolo ai mai mult libertate cu cocaina şi femeile dezmăţaţe. Asta doar am auzit!
După ce ai trecut prin mijlocul oamenilor muncii, te apuci de întrunirea teoretică. Nu se pretează, desigur, ca un tânăr capitalist să nu posede un vocabular vast de cuvinte goale ce sună frumos din coadă. Îl înveţi treaba cu stakeholderii şi îi cumperi un charter unde îi desenezi doctrina eticii corporatiste. Faci schiţe complicate, îi explici ca are nevoie de un communication flow cu cei care lucrează şi te duci să îi cumperi un costum. Apoi îl umflii la propriu cu toată gargara corporatistă riguroasă de termeni vagi şi exotici, asezonezi cu lecţii universale de management şi lidership şi gata. Ai creat mangerul perfect!
Îl mai abonezi la reviste de nişă pe aceste domenii, îl pui să reţină papagaliceşte ce scriu ăia pe acolo şi îi pregăteşti un loc călduţ pe undeva. Neapărat şofer şi secretară. Echipa care munceşte acolo unde îi plasezi tu e oricum acolo şi toţi deja sunt căliţi să suporte lichele pe post de şefi bicisnici şi incompetenţi.
Şi uite aşa, avem cu toţii o poveste capitalistă de succes! De unde am dobândit arta de a face o capodoperă din ambalaje nu ştiu, dar mai avem nevoie de timp să distingem bobul de neghină, mai ales în contextul modern în care o viaţă ca a junilor viitori manageri ne face şi nouă cu ochiul.
Parcă am închide ochii la câteva compromisuri grave ca să parvenim şi noi. Noi de ce să suferim?! Cu oglinda… păi, ne descurcăm şi cu oglinda. Nu o mai privim şi ea nu ne mai deranjează. Ce dracu! O scoatem de pe hol şi gata!
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
