Ziariştii Le Monde au petrecut trei zile la Bucureşti şi au fost încântaţi de ceea ce au descoperit aici. Nu au uitat nici că a fost supranumit „Micul Paris” sau „micul Paris al Balcanilor”, astfel că patrimoniul istoric reprezintă unul dintre punctele forte ale capitalei româneşti. În prezent, centrul vechi, cu galeriile sale de artă – unde designeri talentaţi şi-au făcut sediul general, cu cafenelele sale originale şi magazinele de lux -, atrage cei mai mulţi turişti. De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul că Bucureştiul este cea mai ieftină capitală europeană.
Lipscani
Prima zi
De la aeroport, taxiul ajunge în centrul oraşului cam în trei sferturi de oră, dar există şi linia autobuz expres.
Prima impresie pe care ţi-o lasă Bucureştii este tulburătoare: oraşul se află în stăpânirea dezvoltatorilor şi a macaralelor. Clădirile se succed şi, de departe, arată toate la fel. De-a lungul Căii Victoriei, lanţurile internaţionale de hoteluri se învecinează cu biserici ortodoxe din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, aşa cum este şi edificiul alb al bisericii Sfântului Nicolae. Clădirile neoclasice de la începutul secolului al XX-lea sunt aproape lipite de turnurile de beton, iar la parterul acestora – nenumărate buticuri de lux. Oricum, este una dintre arterele cele mai circulate ale oraşului.
Mergând spre centrul vechi al oraşului, Ateneul Român atrage toate privirile. Dacă nu aveţi timp pentru a merge la un concert, puteţi opta pentru o vizită cu ghid. Puţin mai departe, în Piaţa Revoluţiei, se ridică Casa Asociaţiei Arhitecţilor Români, un amestesc inedit de sticlă, oţel şi de hotel specific secolului al XIX-lea.
Ateneul Român
Continuând pe Calea Victoriei se ajunge la Cercul Militar – instituţie culturală a armatei române. Această surprinzătoare şi impunătoare clădire neoclasică a fost inaugurată în 1923. Este deschisă publicului, având şi un restaurant bogat decorat (poate exagerat pentru gustul francezilor).
Tot pe Calea Victoriei se găseşte Muzeul Naţional de Artă al României. Instalat într-o aripă a vechiului palat, edificiul a suferit destul de mult în timpul revoluţiei din 1989: atât la exterior, cât şi în interior, cu mai multe sute de opere furate sau distruse. Au rămas, totuşi, cele mai frumoase colecţii, cu mai multe săli consacrate artei medievale. Galeria destinată artei moderne româneşti este surprinzătoare.
Continuând plimbarea, ajungem la numărul 141, acolo unde se află sediul Muzeului Naţional George Enescu. Pianist, violonist, compozitor şi dirijor (decedat la Paris în 1955), Enescu este una dintre personalităţile cele mai cunoscute din România. Muzeul este organizat în Palatul Cantacuzino, una dintre clădirile emblematice ale Bucureştilor. Nu ai cum să nu admiri intrarea apărată de o marchiză în formă de scoică în stil Art Nouveau.
A doua zi
A doua zi a fost rezervată istoriei. Aventura a început la Muzeul Ţăranului Român, în nordul capitalei. Aici se găseşte o piaţă cu produse artizanale, foarte animată, dacă te nimereşti sâmbăta sau duminica. La începuturi, acest muzeu a fost destinat artelor sub domnia lui Carol al II-lea, apoi a devenit Muzeul Partidului Comunist, după care a fost în întregime consacrat artizanatului, arhitecturii, folclorului românesc. Se poate lua masa în cafeneaua-bar aflată în spate, al cărei meniu abundă în mâncăruri gustoase din bucătăria tradiţională.
Muzeul Ţăranului Român
Plimbarea „istorică” continuă cu Muzeul Satului. Construit în 1936, jurnaliştii de la Le Monde îl apreciază ca fiind strămoşul eco-muzeelor din Franţa. Pe mai mult de 14 hectare, la marginea lacului Herăstrău, se găsesc 300 de case ţărăneşti din diverse zone ale României. Provocarea francezilor: să găsească exact casa de pe bancnota de 10 lei… Întoarcerea în oraş se face pe Bulevardul Aviatorilor, bulevard flancat de vile moderne sau aparţinând stilului Art Deco.
Toate ghidurile turistice includ un restaurant cu tradiţie în Bucureşti, restaurant pe care niciun turist nu are voie să-l ocolească: „Caru’ cu bere”. Străinii îl văd ca pe o combinaţie dintre stilul tavernelor bavareze cu stilul neogotic timpuriu englezesc şi sunt încântaţi că aici se mănâncă bine şi, mai ales, foarte convenabil.
A treia zi
Lipscani: la Bucureşti, toată lumea nu are decât acest cuvânt pe buze. Un cartier istoric, dar modernizat, plin de baruri, magazine, concept stores… Francezilor li se pare însă mai interesant să viziteze librăria Cărtureşti – pe care o consideră un hibrid între Fnac şi Colette – cu a sa cafenea de la ultimul etaj. În prezent, multe pub-uri, restaurante şi discoteci sunt în renovare după #Colectiv.
librăria Cărtureşti
În apropiere, Hanul lui Manuc, a cărui curte interioară aminteşte de caravanseraiurile Orientului Mijlociu, reprezintă locul ideal pentru masa de prânz în tihnă, la taifas.
A treia şi ultima zi a francezilor în Bucureşti nu avea cum să nu includă în proramul său şi vizitarea… da, aţi ghicit, impunătorului Palat al Parlamentului, a cărui construcţie a început în 1984, din ordinul lui Ceauşescu. Este vorba despre cel de-al doilea cel mai mare edificiu de pe mapamond, după Pentagon – 86 de metri înălţime, 5000 de încăperi, echivalentul a trei arondismente pariziene, care a modificat brutal harta oraşului pentru a satisface dorinţele megalomane ale dictatorului. Acesta, însă, nu a mai apucat să-şi vadă niciodată palatul terminat. Ca fapt anecdotic, de la balconul clădirii, Michael Jackson a salutat… Budapesta.
Excursia s-a terminat cu o cină la „Joseph a lui Joseph Hadad”, cu bucătărie mediteraneană savuroasă.
„Încheiem cu un gust plăcut vacanţa în România” au mai scris francezii la sfârşitul reportajului lor.
După englezi, a venit, aşadar, rândul francezilor să descopere măcar puţin din ceea înseamnă cu adevărat România. Iar asta sperăm să ajute la corectarea imaginii false, preconcepute, pe care o parte dintre străini încă o mai au despre ţara noastră.
Citiţi şi
De ce să alegi un hotel situat lângă aeroport?
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
București, centrul cărei lumi? Vedere din capitală
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
