Aveam o prietena pe FB care tricota superb. Și-ntr-o zi, prietena asta a mea de pe FB a scos o carte de poezie și toată lumea a căzut pe spate (formularea asta nu e în limbajul meu uzual, dar hârtia suportă!). Așa că mi-am zis: “ia stai, frate, că e rost”. Nu, nu, sună prea a Topârceanu! Eu mi-am zis: și eu știu să tricotez, ia să m-apuc eu de scris că tot e cald afară și nu pot să copilesc roșiile din grădină. Hai, să scriu repede cartea aia!
Poezie?… Mult prea complicat! Și dilema: rimă sau vers alb? Romanul?… Personaje multe, intrigă, multe pagini, cine mai citește atâta? Eu am câteva începute mai demult și încă nu le-am terminat (chiar acum mi-a amintit FB -ul că la una tocmai aniversez un an de când am început-o), așa că m-am oprit la proza scurta, cât mai scurtă! Scriu cartea repede și gata! Dacă am noroc, mă publică și pe mine Catchy, că tot e la modă!
Și când eram eu acolo, în plin proces creator, îl aud pe bărbatu-meu:
– Femeie, mai fă și tu o “zamă”, că mâncăm din ciorba asta de patru zile!
Am uitat să vă spun, de mai bine de 40 de ani sunt într-o relație conflictuală cu omul ăsta! Așa că nu m-aștept să mă-nțeleagă tocmai acum!
– Ascultă, “măi, dragă“ (îmi place formularea asta de pe vremea lui Iliescu), așa vorbești tu cu o mare scriitoare în devenire? Ia vezi!, îl reped eu, în gând, în timp ce tai ceapa.
Guest post by Elena Prodescu
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Alice Munro – am început să scriu proză scurtă pentru că nu am avut timp să scriu altceva
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
