Deunăzi, așteptând să-mi vină rândul la medicul de familie, am asistat involuntar, la discuția dintre două doamne extrem de elegante, să fi avut în jur de 45 de ani, despre cum îmbătrânesc femeile. Neavând de citit la mine, nici măcar telefonul, m-am lăsat antrenat pasiv de discuția doamnelor? Nu este o întrebare de ordin vital, dar merită formulată, îmi spuneam eu.
Nu emit în niciun fel pretenția că aș putea da un răspuns lămuritor în materia întrebării. În cel mai fericit caz pot deștepta pe chipul femeilor un zâmbet de tandră complicitate. Nimic mai mult!
Leacul tinereții fără bătrânețe nu a fost încă inventat, așa că fiecare dintre noi are de răspuns acestei provocări. Cum îmbătrânim? Femeile, cu certitudine, altfel decât noi, bărbații. Provocarea lor este mai timpurie, încât îmi vine să spun că Dumnezeu, știind cât de neglijenți putem fi, ne-a dat setări biologice mai convenabile. La bărbați, la cei care au respect de sine, la cei care și-au cultivat gândirea pe cont propriu, se aplică teoria vinului, așa se face că firele cărunte devin un însemn al distincției, în vreme ce la femei, înspicarea firelor albe e percepută ca îmbătrânire, ca o lentă coborâre înspre nadir. Ceasul epigenetic este, așadar, diferit.
Pretty Woman, pretty smile. Julia, o legendă.
Bărbații abia încep să descopere cremele antirid la 40 de ani, pe când orice femeie de aceeași vârstă poate oferi consultanță în folosirea lor adecvată, știind diferențele dintre cremele antirid de intensă hidratare, cele cu acid hyaluronic ori cele care conțin coenzima Q10.
Fără îndoială că există explicații biologice de natură să lămurească diferențele, bunăoară scăderea nivelului de estrogen la femei ar explica efectele semnificative asupra colagenului responsabil cu elasticitatea pielii. Nu intru în alte amănunte, sunt tomuri de literatură de specialitate care vorbesc despre toate aceste lucruri. Eu, fără a emite vreo pretenție, scriu doar în numele intuiției, iar scurtcircuitele gândirii de tip intuitiv îmi spun că femeile, dat fiind gradul lor de inteligență emoțională, se așază în zarea propriei îmbâtrâniri cu o anumită eleganță, asemeni norilor împinși de vântul ce anunță venirea toamnei. Frumusețea unei femei trecute de pragul primelor trei tinereţi este aproape hieratică. Știţi ce au femeile, iar noi nu avem? Ele știu să însoțească cu intraductibilă noblețe toate stângăciile noastre, iar noi, cu îmbufnare disimulată, ne temem că ne scad performanțele sexuale!
Și mai este ceva? Ele au învățat că surâsul poate converti orice contradicţie în consimţământ, că argumentele de tip silogistic nu țin loc de afecțiune.
Zâmbetul lor, ironic în raport cu ele însele, radiant față de cei din jur, le face să treacă mai elegant peste mefiențele realității zilnice! Surâsul care a cucerit întreaga lume, devenind simbol artistic planetar, având o noimă indescifrabilă, este al unei femei. Un echivalent masculin al Giocondei nu știu să existe. Da Vinci a portretizat bărbați care muncesc, intuind, poate, că bărbatul trebuie să facă ceva pentru a capta atenția, în vreme ce femeia, chiar nefăcând nimic, zâmbind doar, devine un fel de axis mundi! Monalisa pare că surâde tuturor, dar surâde mai ales trecerii timpului! Știţi ce cred? Că toți bijutierii ar da faliment dacă femeile ar conștientiza că zâmbetul lor este cel mai frumos și nobil accesoriu!
Am văzut pe chipul multor doamne înseninarea dată de împlinirile avute cândva. O iubire, chiar și una pierdută, este infinit mai stenică la nivelul memoriei decât tristețea că n-ai avut pe cine să iubești, că inima ta a pulsat fără a cunoaște agonia vreunui dor! Ați văzut cum se oglindește în ochii unei femei trecute de 40 de ani melancolia dată de pierderea treptată a frumuseții fizice? Dacă da, la o clipire distanță se află și miezul luminos al unei frumuseți inalterabile care își are sediul în zona imponderabilă a sufletului obişnuit, deopotrivă, cu triumful și căderea!
Chiar dacă aș citi toate cărţile scrise de la Guttenberg și până azi în toate limbile importante de pe Glob, dacă nu am suficientă inteligență emoțională pentru a însoți cu noblețe stângăciile senectuții aproapelui meu, e ca și cum nu aș fi citit nimic!
Inima unui om îşi are vârsta dată nu de tâmplele grizonante, ci de calmul cu care își contemplă de la înălțimea iubirilor trăite luminile pe care a știut să le aprindă în sufletele altora. Cine nu a purtat niciodată dorul nimănui este mai infirm decât un om fără mâini. Ai suferit de o iubire neîmpărtășită? Nu ești singurul! Ai iubit, fie și o singură dată, din tot sufletul tău? Atunci bătrânețea ta va fi curtată de memoria acelor clipe care ți-au împurpurat obrajii și de fiorul care ți-a traversat ființa în momentul primului sărut cu ochii închiși.
Cicero, filosof şi orator din Antichitatea Romană, are o carte tradusă în toate limbile Pământului, care se numește simplu Despre bătrânețe. Știți ce ne spune, între altele, filosoful roman: că o bătrânețe frumoasă se cultivă încă de la 20 de ani și că cel mai prețios element din alcătuirea unui om nu este rațiunea sa, ci partea responsabilă cu emoțiile, adică sufletul.
Citiţi şi Suntem ceea ce iubim
Poți avea doctoratul în fizica cuantică, poți vorbi fluent 10 limbi străine, poți inventa un nou element chimic pe care să-l adaugi la tabelul lui Mendeleev, poţi modifica cu puterea minții tale traiectoria lui Jupiter, dar dacă nu ai inteligența emoțională de a surprinde rodirea unei alte inimi sau licărul de bucurie din ochii copiilor, atunci bătrânețea ta are să fie pustie. Nicio diplomă nu îți va încălzi sufletul în momentul singurătăților tale.
Așadar, cum îmbătrânesc femeile? Păstrând într-un colț neatins de suflet amintirea vârstei lor de aur, zâmbind afabil și amar, consolator și trist, străduindu-se a învăța cum se face transferul estetic de pe chip pe suflet. Când acest transfer, în fine, s-a înfăptuit, ele nu mai așteaptă decât foarte discret afecțiunea și respectul nostru! Este mult să pretinzi așa ceva? Nu, este tot ce poate face un bărbat pentru a însenina sufletul feminin, adică acea parte din ființa lumii în care se oglindește noima noastră de a fi!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
