Niciodată nu m-am imaginat că de la o aventură de-o noapte la nuntă (chiar în același hotel) nu poate fi decât un pas. Dar cum viața este de multe ori mai ingenioasă și mai darnică decât imaginația, acest lucru a fost posibil. Și știu asta pentru că mi s-a întâmplat chiar… mie!
Ne-a făcut cunoștință cineva (nici nu mai știu cine) la un eveniment. Lume bună, atmosferă distinsă și destinsă. Și el la fel. Frumușel, aranjat, cu aer de corporatist trecut de botezul de foc al primilor ani destul de neșifonat, amabil. Foarte amabil, mai ales cu mine. Dialog de complezență. Dialog intim. Așa, fără nicio trecere, cu excepția unor cocktailuri colorate și tari. Am intrat rapid pe frecvența lui, astfel încât, ghici cine râdea cel mai tare după nicio oră? Și ghici cine, peste altă încă o oră, se crampona de ideea că le-ar prinde bine niște rezervări camere hotel. Măcar pentru săptămână, dacă e să judecăm după pofta ce ne încrucișase sinapsele și pulsul.
Și am rezolvat rapid, știam exact unde putem găsi intimitate, confort și discreție. Pe el nu-l mai interesau decât nurii mei. Foarte bine, nu, doamnelor? Hai, să lăsăm prejudecățile și judecățile pentru altă viață, în cea prezentă eu m-am hotărât să fiu fericită și s-o trăiesc din plin. Așa că gândul măritișului era la ani lumină distanță de mine.
Ne-am despărțit fără promisiuni. Dimineața, în lumina ei crudă, situația noastră avea alte nuanțe, dar fără să le includă pe cele ale regretului… Nu sunt neapărat fan al aventurilor de genul acesta, dar atunci când se aliniază planetele mai ceva ca-n armată, parcă e păcat să le ignori, nu? Oricum, a doua zi urma să mă prezint la noul loc de muncă, mă aștepta mult de tras, cariera mea era pe primul loc… Așa-i că așteptați ca acum să vă spun că am avut surpriza să constat că el îmi este noul coleg/șef/subaltern? Ei, bine, nu neg că nu mi-ar fi plăcut, dar asta nu s-a întâmplat. Ci ne-am văzut fiecare de viață.
…Și poate am fi făcut-o și azi, dacă nu ne-ar fi sunat pe amândoi de la hotel, peste numai câteva zile, să ne prezentăm urgent. Nu știu ce încurcături/probleme au fost și prezența noastră acolo era imperios necesară. Și m-am dus oarecum curioasă și emoționată că urma să dau iar cu ochii de el… nu mă întrebați ce am semnat, nu mă întrebați de ce am fost chemată… A fost suficient să ne vedem că am și… rezervat altă cameră!
Și ca să nu mai lungesc vorba, am cam tot repetat figura în următoarea lună, până ne-am prins noi că este mai comod să avem o relație normală și să păstrăm mersul la hotel pentru ocazii speciale. La fel de speciale precum… nunta noastră!
PS: mi-a mărturisit de-abia după ce am spus „Da” că a aranjat el să fiu chemată „de urgență” la hotel, evident, nu se-întâmplase nimic, dar voia să mă vadă neapărat și cum eu nu părusem disperată să fiu sunată a doua zi, a trebuit să… improvizeze! Și bine a făcut, zic eu.
Citiţi şi
Reacție la Macarena (Erika Isac)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
