Școala începe la 8.45 și se termină la 3.15. Părinții sunt rugați să nu aducă mai devreme de ora asta copiii, decât dacă sunt înscriși într-un program before school și cred că mulți sunt, pentru că pe aici serviciile încep și la ora 7.
Cum eu nu am serviciu, plecăm spre școală pe la 8.15. Traversăm bulevardul și ne despărțim în fața pajiștii uriașe pe care Irina o parcurge în 5 minute. La fără 20 sună clopotul (a sunat odată chiar lângă urechea mea și era să mor de inimă). La fără un sfert încep orele.
Copiii nu au dulăpioare, au cuiere. În școală își schimbă încălțămintea cu o pereche de pantofi de interior. De cele mai multe ori, părinții sunt sfătuiți să cumpere o singură pereche de pantofi și pentru sport și pentru clasă. Hainele de sport sunt păstrate într-un săculeț cu logo-ul școlii, le aduc lunea și le iau vinerea. În ghiozdan, fiecare copil are un penar și un planner. În fiecare zi își notează în planner ce teme au, dacă au, și tot acolo profesorul scrie ce are de comunicat părinților. Copiii nu cară manuale, caiete speciale și culegeri. Nu am văzut nici un manual din păcate, pentru că toate materialele didactice se păstrează la școală. Irina are un folder în care păstrează fișele pe care le primește ca temă. A început școala de joia trecută și a avut doar două teme: o fișă la franceză (anul 1 începători) și una la matematică. Pe ambele le-a terminat în câte 10 minute. Școala recomandă ca zilnic copiii să citească măcar 30 de minute împreună cu părinții. Irina are deja fișă la bibliotecă și a venit cu o carte de citit. Mult peste nivelul ei de înțelegere a limbii engleze, e drept. Dar faptul că are fișă la bibliotecă a încântat-o.
Orele de muzică și cele de sport se fac cu profesori dedicați. La sport, Iri face fotbal (american, desigur). Ora de muzică se ține într-o sală specială și copiilor li se dau instrumente. Există și un cor al școlii, care repetă în pauza de prânz. Copiii sunt încurajați să meargă acasă la prânz, să mănânce. Dacă distanța de casă nu le permite să se fâțâie în intervalul de o oră, sau nu e nimeni acasă să le pună supa pe masă, au cutiuță de mâncare. Joia e zi de pizza la școală (se face comandă și cei ce doresc să mănânce pizza primesc o felie sau două). Există și un program al primăriei prin care li se oferă copiilor lapte la școală, la prețuri modice. Ni s-a explicat că nu suntem obligați să cumpărăm laptele, doar că uneori cei ce abia au venit în această țară o duc mai rău cu banii și prin acest program vor să se asigure că toți copiii au parte de un pic de lapte măcar de două ori pe săptămână. Nu e cazul nostru, desigur, cu toate astea Irina a primit ieri o cutiuță de lapte, deși nu o comandasem.
Pentru copiii nou veniți există cursuri de engleză cu un profesor special. Irina a avut ieri prima lecție și s-a întors încântată. Învățătorul Irinei e dispus să învețe limba română ca să se poată înțelege cu ea și ne-a rugat să îi indicăm un curs online, ceea ce am și făcut.
Irina este într-o clasă mixă, elevi de a patra și de a cincea. Nu pentru că ar fi ea foarte deșteaptă și venind din România e tobă de matematică, nu, nici vorbă. Aici copiii sunt repartizați în clase în funcție de vârstă. Pe Irina au inclus-o într-o clasă mixtă, fiindcă în aceeași clasă mai era un copil vorbitor de română.
Ieri am primit un fluturaș care ne anunța că în curând încep cursurile de patinaj la școală. Părinții erau invitați să doneze patinele rămase mici și să se înscrie pe o listă dacă vor patine cu număr mai mare. Cei ce nu au de donat patine se pot înscrie și ei pe listă și vor primi dacă rămân patine disponibile după ce le sunt repartizate donatorilor. De asemenea, se fac cursuri de babysitting pentru copiii între 10 și 14 ani și cursuri de “cum să stai singur acasă”. Acestea două din urmă sunt cursuri opționale, pe bani. Patinajul pare să fie inclus în programa școlii.
Școala nu are uniforme, doar echipament sportiv inscripționat cu logo-ul ei. Nu te obligă nimeni să cumperi nimic. Nu reviste, nu vederi de la Crucea Roșie, nu dvd-uri, nu cd-uri. În schimb, copiii sunt încurajați să doneze, să facă acte de caritate, să contribuie la banca de alimente, să participe la cross-ul dedicat lui Terry Fox.
Nu îmi permit să fac nici un fel de comentariu la adresa nivelului de educație din Canada, e prea devreme. Suntem încă în faza în care observăm, ne minunăm și așteptăm să vedem. Anul acesta Irina are un singur lucru de făcut: să devină fluentă în engleză. Sunt fericită că nu mai trebuie să facem performanță. Dar recunosc că am rugat-o pe Nana să ne trimită manualele de-a patra din România. Ar fi păcat de cât a muncit în ultimii trei ani să o lăsăm să uite. Cred că un pic de homeschooling pe partea asta n-o să-i strice.
În curând vom merge și la școala românească.
Pe Ada o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
