Fiindcă m-am plâns de lipsa timpului, se pare că Dumnezeu s-a hotărât să-mi dea o zi liberă (cu febră). Şi ca să nu o irosesc complet, iată răspunsul din punct de vedere feminin la Să dăruieşti puţin, să dăruieşti rar şi, mai ales, să dăruieşti cu părere de rău.
Cartea a fost scrisă în plină epocă victoriană de către cea mai avizată persoană cu putinţă: soţia unui preot. Soţie, deci femeie, soţie de preot, deci cunoscătoare la prima mână a codului moral de conduită propovăduit de către biserică.
Şi cum regina Victoria a fost bunica Europei moderne, epoca victoriană pe care a condus-o cu mână de fier e bunica epocii actuale. Şi, ca orice bunică respectabilă, a condus cu mână de fier familia europeană de care ne străduim a aparţine. Şi-a educat nepoţii cu principiile ei şi le-a ars cu fierul roşu în creier ideea că matriarha nu are cum să nu aibă permanent dreptate. Şi oricât de mult ar fi crescut nepoţii, oricât de mult şi-au propus şi uneori au realizat în dezvoltarea lor, rădăcinile acelei moralităţi ipocrite au rămas.
Fiindcă, în frunte cu regina Victoria, victorienii au fost un grup de ipocriţi.
Dacă se citesc Jurnalele private ale acelei epoci, cărţile istorice sau presa, veţi vedea că sub respectabilitatea monumentală afişată ostentativ de către cei din înalta societate, doar la un strat de vopsea de isop distanţă se târăşte cel puţin la fel de multă mizerie morală ca cea pe care anumite persoane o blamează azi ca fiind motivul grăbirii celei de-a doua Veniri. A existat homosexualitate, au existat bordeluri – ba chiar şi unele în care minore de 10-12 ani erau forţate să-şi vândă trupurile aceloraşi gentlemani libidinoşi care acasă pozau în stâlpi exemplari ai casei şi ai societăţii. A existat curvăsăreală, actriţele erau în timpul liber de mult prea multe ori şi prostituate, iar exemplarii lorzi, pairi şi feţe bisericeşti purtau şi puneau cu asiduitate coarne tuturor.
Regina Victoria a încercat să impună cu forţa castitatea şi moralitatea conjugală însă ce a reuşit să facă a fost numai să alimenteze minciuna şi ipocrizia. Da, în înalta societate norma era căsătoria din interes şi mult prea rar interesul financiar aducea cu sine şi respectul pentru partener. Şi cum inima nu ştie de inele pe degete inelare mult prea des vânătoarea socială duceau la adulter. Fie din plictiseală, fie din răzbunare, fie uneori din pasiune.
Şi cum clasa conducătoare nu poartă acest nume degeaba, modelul a fost curând preluat şi de coloana vertebrală a Imperiului, crescânda clasă de mijloc.
Şi respectabilitatea, dar şi ipocrizia.
Biserica, direct subordonată Reginei, a început să propovăduiască şi mai ales să impună femeii britanice modelul ”stai pe spate şi gândeşte-te la Imperiu”. Fiindcă din negura vremurilor patriarhale, sexualitatea femeii a fost tabu şi păcat.
Aşa că această ipocrizie cruntă perpetuată în decursul mileniilor a generat un preafrumos cerc vicios: femeia e un model inferior bărbatului, e doar un bărbat aflat în permanent infantilism, inerent fără capacităţi intelectuale însă sursă a tuturor păcatelor. Şi evident, refuzul de a permite femeii accesul la cultură i-a limitat permanent nevoile intelectuale, ceea ce a făcut-o permanent să fie frivolă, bârfitoare şi nepasionată de idei măreţe, apanaj, desigur, al bărbatului.
Şi, desigur, Bisericile creştine sunt promotoarele unui alt fel de ipocrizie: biserica timpurie a rezistat şi s-a propagat prin femeile pe care permanent le-a îndoctrinat că sunt inferioare. De la văduvele bogate care-şi lăsau averile moştenite de la soţi bisericii, la mamele care îşi educau permanent fiicele să se considere inferioare fiilor. Şi mai ales şi-au educat permanent fiicele să considere sexul un păcat deşi e sursa vieţii şi că bărbaţii sunt nişte bestii înfiorătoare. Acum, spre a respecta adevărul istoric, veşnicele bătălii între cete, clanuri, triburi, naţiuni, imperii s-au finalizat de infernal de multe ori cu jaf, omoruri prin tortură şi violuri în masă. Ceea ce le-a îndreptăţit pe mame să spună că bărbaţii sunt nişte brute animate numai de porniri animalice.
Dar să revenim la epoca victoriană când pentru prima oară de la prăbuşirea imperiului roman s-a putut vorbi de avans tehnologic şi de instruire ştiinţifică organizată. Ambele, apanajul bărbaţilor. Şi profitând de curentul ştiinţific lansat de iluminişti, victorienii au început să caute motivaţii ştiinţifice pentru orice credinţă, oricât de abracadabrantă ar fi fost.
Lor le datorăm electricitatea, căile ferate, automobilele, avioanele, primele cercetări în domeniul medical, însă tot lor le datorăm şi teoria superiorităţii etnice, sexismul dus la paroxism, isteria şi banarea sexualităţii.
Fiindcă aparent Reginei îi era indiferent sexul şi-l privea doar ca pe o obligaţie faţă de Imperiu, femeilor din imperiu a început să li se impună acelaşi model.
Iar atunci când te supui numai unei datorii, când eşti educată că eşti defectă dacă reprezintă mai mult decât o obligaţie dobândită prin contractul matrimonial şi că trebuie evitat pe cât posibil spre a ajuta animalul de lângă să evolueze, obţii o explozie a instituţie prostituţiei. De la formele de lux la cele mai sordide. Ce aparent nu a sesizat biserica a fost că impunerea unui model de refuz duce fie la asumarea susţinută de practici care duc la orbire sau chelire (pentru cei slabi de pungă şi de înger) sau la metrese pentru cei cu dare de mână. Care metrese erau în opinia lor doar o marfă pe care o cumpăraseră şi care îşi pierduse inerent dreptul de a spune nu, argument suplimentar în favoarea teoriei cu impulsurile animalice.
Regina a murit, războaiele au răvăşit lumea, însă ideile cristalizate atunci au rămas. Perpetuate, culmea, mai ales în comunismul care nu prea se înrudea cu victorianismul.
Acum Johnson and Johnson ne-au demonstrat invaliditatea teoriilor freudiene privitoare la sexualitate. Televiziunile impun ca model curve. Hai să nu ne ascundem după semantică. O femeie a cărei singură valoare e între picioare şi care se bazează exclusiv pe ambalaj şi găurile de penetrare pentru a avansa în viaţă e o curvă chiar dacă e legal căsătorită cu un singură bărbat şi chiar în cazul improbabil în care îi rămâne fidea, fiindcă tranzacţia în care a fost implicată a fost realizată prin sex. Câţi ştiu că datorită lui Hedy Lamarr s-a scurtat războiul? Câţi ştiu că Hedy Lamarr arăta trăznet şi a fost un sex simbol?
Câţi ştiu cine a fost Sarmiza Bilcescu şi câţi ştiu cine a fost Elena Lupescu?
Câţi ştiu cum, de ce şi unde a murit Hypatia? Câţi ştiu cum, de ce şi unde a murit Marilyn Monroe?
Şi după toată această paranteză, să revenim la dăruitul cu parcimonie. Hai să nu fim ipocriţi, măcar în spatele ecranului. Câţi dintre noi nu am fost educaţi cu ideea că femeia nu are dreptul să se bucure de sexualitate? Câte dintre dumneavoastră doamnelor între 50 şi 35 de ani nu aţi fost educate că sexul e o agresiune şi trebuie să vă feriţi cât mai mult? Da, aparent cel pre-conjugal. Dar numai o hârtie nu poate să schimbe o idee impregnată în 10-15 ani de educaţie anti-sexuală. Câţi dintre dumneavoastră domnilor care consideraţi apanaj masculin perfect legitim câte o tumbă ocazională nu vă desconsideraţi partenerele? Câţi le trataţi cu respect după sau pe cele despre care aţi auzit că se pretează la o tumbă ocazională? Câţi nu consideraţi sexul oral ca pe un drept care vi se cuvine, dar că acea gură e complet nedemnă să vă sărute copiii de noapte bună?
Nu contest, aş călca-o şi eu în picioare pe autoare, mai ales când mi se spune de către prieteni dragi că toate acele concepte egalitariste şi de asumare a sexualităţii şi mai ales a bucuriei sexualităţii îi fac pe bărbaţii din jurul meu să mă desconsidere ca femeie şi că îmi merit soarta şi suferinţa pentru că refuz să fiu ipocrită. Însă aş încerca mai ales să dau cu echivalentul agentului Orange peste cei care îi propagă subversiv modelul educaţional.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
