Am citit acum, după cinci ani, articolul și m-am simțit datoare să vă spun ce s-a întâmplat între timp.
A urmat o perioadă groaznică. O perioadă în care am plâns mult. O perioadă în care dormeam maximum cinci ore pe noapte. Am avut ghinionul să-l văd în fiecare zi și îl văd și astăzi. Nu am mai format un cuplu și și-a găsit pe alta. Nu am fost nici eu cea cu care se afișa și nici fosta. Ei i-a găsit un job să-și spele regretele, iar mie… mi-a făcut viața un chin.
Doi ani de zile m-a tras în fiecare colț din birou să facem sex. Uneori mai cedam, uneori ieșea cu scandal. Mare scandal. Ne certam de la fiecare contract și de la fiecare semnătură. Am vrut de nenumărate ori să-mi dau demisia, dar în afară de el, totul îmi plăcea la job. Iubeam ce făceam și eram și foarte bine plătită pentru asta. Dar el mă nimicea când nu obținea ce voia. M-a făcut să-mi pierd și ultima fărâmă de încredere în mine.
Am început să mă văd cu altcineva, dar nu eram vindecată, nici pregătită. L-a desconsiderat din primul moment în care l-a văzut. Și, evident, nu a mers. A abuzat de mine în cel mai grotesc mod. Era o presiune psihică pe care credeam că nu o mai pot duce. Și plângeam în fiecare zi, dar tot nu am vrut să-mi dau demisia. Pentru că aveam job-ul ideal, în care străluceam perfect, cu cel mai frumos birou din oraș și cu mulți oameni care apreciau din suflet ceea ce făceam.
Prietenii și familia m-au sfătuit să rămân. Și am rămas. Și l-am văzut zilnic cum se afișa cu noua cucerire, cum veneau dimineața împreună în oraș, cum îi scria că eu sunt o mincinoasă și o nebună. Și de fiecare dată când întâmpina o problemă, venea tot la mine. Fără să-mi dau seama atunci, devenisem fosta de la care s-a întors de șapte ori.
Îl disprețuiam din tot sufletul. Și o uram și pe cea nouă. Și ea mă ura pe mine și-și dorea să fie ca mine. Am încercat să mă leg de alții, dar, evident că n-a mers. Dădeam peste același tipar de bărbați, indisponibili emoțional, care mă părăseau la fel.
Monica Vitti, Roma, 1961
©Willy Rizzo
Ne-am certat acum doi ani atât de tare, încât s-a lăsat cu gesturi violente. Apoi, nu ne-am mai vorbit. Și ne-am denigrat reciproc. Dar odată cu venirea pandemiei, problemele de la job ne-au readus în aceeași barcă. Și am reînceput să vorbim, să ne înțelegem și să ne ocupăm împreună de creșterea “copilului” nostru: job-ul. În momentul acela, am făcut un click. Mi-am dat seama că, pentru a merge mai departe, trebuie să iert, altfel copilul nostru ar avea de suferit mult și s-ar distruge. Și am iertat, dar nu fără a stabili niște limite sănătoase: fără amestec emoțional, fără detalii personale, cu respect reciproc. Totul pentru “copil”.
Iar astăzi suntem în felul următor: stăm pe bancă, ne bem cafeaua împreună în fiecare dimineață, el cu aceleași probleme cu actuala (o părăsește, se întoarce la ea, o abuzează emoțional, nu știe dacă să se căsătorească cu ea), iar eu, eu sunt foarte fericită! În primul rând sunt recunoscătoare că m-a ferit Dumnezeu de un mariaj nefericit, în al doilea rând pentru că nu am renunțat la job și în al treilea rând pentru că mi-am recuperat încrederea în mine și că strălucesc!
Kharma it’s a bitch, pe parcursul vieții, dar nu e până la capăt: te pregătește pentru oameni care merită efortul tău! Depinde cum o joci
P.S. Acum dorm și câte 10 ore…
Guest post by Adeline
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
