Omul care a făcut sex cu un pui
Un bărbat merge la supermarket, cumpăra un pui congelat cu care face sex înainte să îl gătească și să îl mănânce. A făcut el ceva rău?
Jon Haidt, profesor de psihologie a moralității la NYU, a pus această întrebare către mii de subiecți. Ce este fascinant este că foarte mulți oameni (dar nu toți și nu neapărat majoritatea) spun că „da”, însă nu pot să își explice răspunsul. Oamenii simt că este greșit fără să știe de ce. Cu toate că nu pot arăta ce principiu moral a încălcat bărbatul, reacția viscerală este atât de puternică încât duce la o judecată morală.
Există o explicație pentru acest paradox. (…)
Radu Umbreș, doctor în antropologie socială la University College London, cu master în sociologie la Universitatea din Oxford:
Când creierul judecă așa cum supraviețuirea l-a învățat vreme de milioane de ani
Creierul nostru a luat deja o decizie fără să mai deliberăm conștient. Evoluția naturală ne-a creat mecanisme mentale pentru evitarea surselor de contaminare cu paraziți sau substanțe toxice.
Suntem scârbiți de fecale, cadavre sau putrefacție, pentru că strămoșii noștri, care nu aveau aceste mecanisme și nu le-au evitat, s-au îmbolnăvit și au murit fără să lase urmași genetici. Purtăm cu noi genele supraviețuitorilor pe care scârba i-a apărat de boală sau otrăvuri.
Aceste mecanisme nu sunt doar umane, fiind produse în sistemul limbic al creierului, pe care îl împărțim cu celelalte mamifere și cu alte animale. Ce exact va provoca evitarea contaminării depinde de la o specie la alta. Pentru un scarabeu, o grămadă de bălegar nu este dezgustătoare, ci o masă delicioasă.
Dezgustul e o reacție automată, pe care nu o putem controla conștient.
(…)
De ce ne dezgustă un cuplu gay?
Zilele acestea suntem chemați să luăm o decizie politică în care aceste emoții joacă un rol crucial.
Citiți emoțiile și reacțiile celor din jur față de homosexualitate și veți găsi nenumărate exemple de aversiune viscerală. Încă nu știm de ce se provoacă acest dezgust. Poate că violarea așteptărilor noastre (cum ar fi că un bărbat să fie natural atras de o femeie și invers) semnalează o formă de pericol.
Sau poate că fiziologia actului sexual joacă un rol: de ce lesbienele provoacă mai puțin dezgust decât bărbații gay?
Dar dezgustul nu trebuie să ne impună deciziile!
Ar trebui oare să ne ascultăm emoțiile și să catalogăm ca „rău”, „imoral” sau „greșit” ceea ce ne provoacă dezgust? Din păcate, istoria omenirii este plină de momente în care reguli sociale bazate pe asemenea emoții au dus la discriminare și violență fără să aducă nici un beneficiu umanității.
În nenumărate societăți, femeile au fost considerate murdare din cauza menstruației, ducând la un statut social inferior bărbaților.
În India, ocupațiile asociate cu moarte (groparii), carne (măcelarii) sau fluide corporale (pielarii) duc la catalogarea individului ca aparținând castei celor de neatins’ a căror marginalizare legitimată religios îi împiedică să se căsătorească sau chiar să îi atingă pe cei din castele superioare.
Holocaustul s-a clădit pe imaginea evreului, a țiganului, a homosexualului sau a persoanei cu handicap ca un dezgustător „sub-om”.
Teroarea bolșevică a invocat parazitul social care „suge sângele poporului”, în timp ce Lenin vorbea de anarho-sindicalism ca de o „boală a copilăriei”. Genocidul din Ruanda a fost încurajat de lideri Hutu, care îi defineau pe Tutsi ca „gândaci” ce trebuie exterminați. (…)
Dezgustul poate acționa chiar împotriva intereselor noastre
La fel ca dezgustul, și rațiunea este parte a naturii noastre.
Este chiar ceea ce ne separă de celelalte animale din punct de vedere moral.
Putem să reflectăm critic asupra dezgustului nostru.
Putem chiar să ni-l înfrângem atunci când ne dăm seama că funcționează împotriva intereselor noastre, împotriva moralității și a dreptății.
Citește tot articolul aici.
Citiţi şi
