Cum am ajuns de la 86 kg la 59 kg!

8 April 2016

Îmi place de mine așa cum sunt. Chiar mă iubesc! Am fost și eu pe tărâmul kilogramelor în plus, al nesiguranței, al indiferenței față de mine. Diete peste diete, orar de înfometare, clipe de deznădejde, tristețea meselor pe ascuns. După ce am născut și al doilea copil, am avut muuuulte kilograme în plus. Am încercat să camuflez tumultul vieții private în sectorul mâncare. Și am reușit cu brio! Eram foarte aproape de obezitate și, culmea, mă mai credeam și sexi! Pe fond nervos, mâncam… mult, prost și fără rost! De fapt, „rostul” se vedea de la o poștă, dar nu îmi dădeam seama. Niciodată nu am fost vreo slăbuţă, dar eram normală. Cum am ajuns de la 86 kg la 59 kg? Imediat vă spun. La ce am renunțat? La nimic. Ok, doar la fostul soț!

Nu știu să fac sport, deși am încercat. Am încercat şi diete pe kilocalorii (mâncam și socoteam tot), pff… m-am lăsat, dieta cu bulion, dieta disociată, dieta prin înfometare. Cu toate am slăbit 2-3 kg, dar am pus cel puțin dublu înapoi.

inainte si dupa slabit

Am scăpat de kilogramele în plus într-un an și jumătate, timp în care am mâncat tot ce am vrut, dar țineam, totuși, cont de anumite lucruri. În primul rând am băut apă și după apă. Am citit de toate și mi-am făcut eu programul meu. Dacă îmi era poftă de ciocolată, mâncam, dar cât sa îmi satisfac pofta, nu o tabletă întreagă. Dacă mănânc ciorbă (cu pâine, că îmi place), o mănânc cu ardei iute. Am înţeles că se poate, doar trebuie să vrei. Nu mai fac anumite asocieri (cartofi cu carne şi pâine). Și da, am mers cam 5 km pe jos zilnic, pentru că sunt leneșă și atât puteam eu.

Aceasta nu este o dietă, este un stil de viață! Este modul în care alegi dacă vrei sau nu. Am învățat pe propria piele că frustrările se transformă în colăcei. Am înţeles că, dacă ești echilibrat în interior, se vede și la exterior. Am învățat să mă iubesc așa cum sunt, cu calități și defecte, să spun ceea ce gândesc, să mă bucur de fiecare clipă trăită și să zâmbesc. Când e cazul, fac haz de necaz.

Viața e simplă și frumoasă, dar prea scurtă să trăim din diete în diete, să fim morocănoși și nefericiți! Mă bucur de mine, chiar dacă nu sunt fotomodel! Sunt sănătoasă, exist, respir. Mă declar mulțumită! Enjoy your life and your body!

Guest post by Mariana Lavinia



Citiţi şi

Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)

Un kilogram de… bucurie, vă rog!

Ziua în care am divorțat de mama

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cineva / 23 May 2016 12:42

    In sfarsit vad si articole despre reusite reale si reteta ajungerii la astfel de reusite. Am 35 de ani. Nu am fost nicodata slaba. Am fost crescuta sa mananc mult, sa fiu pofticioasa, sa termin tot din farfurie si din frigider ca se strica si sunt pentru mine. De pe la 14 ani am inceput sa fiu constienta de faptul ca eram cea mai “bine facuta” din clasa. Atunci am tinut prima dieta , am slabit cateva kilograme dar…degeaba. Dupa 25 de ani am inceput sa fiu foarte deranjata de aspectul meu fizic. Au inceput dietele. Am slabit 27 de kg cu dieta hipocalorica. Ajunsesem la 63 de kg la 1.73. Eram fericita. Dar, nu cred ca au trecut 3 luni si am inceput sa reiau kilogramele. Dieta cu supa de varza, dieta Dukan ( mi-a fost foarte rau, din hipotensiva ajunsesem la cardiolog cu tensiune 18). In decembrie 2014 am ajuns la un medic endocrinolog. Mi-a spus ca ovarele mele polichistice si nivelul testosteronului mare imi dau aceasta tendinta de ingrasat si am luat tratament. In plus, am renuntat la mancatul mult. In plus, am facut sport. Am inceput timid sa alerg ( mult spus, am mers) dar, in fiecare zi. Am mancat mancare normala ( ciorba, mancare de spanac, fasole verde, dovlecei) facuta fara prajeli, ulei etc. Dar, in portii cam 1/3 din portiile de dinainte. Si a functionat! si functioneaza. Am plecat de la peste 85 de kg ( nu avusesem curajul sa ma cantaresc) in ianuarie 2015 si peste fix un an aveam 71 de kg. Si am fost in concedii, la mare, la munte. Niciodata in anul acesta nu am mancat toata portia la restaurant, am mancat putin. O felie de pizza si gata , o jumatate de hamburger dar nu in fiecare zi. Si da, am continuat sa alerg. Am aflat pe pielea mea si o spun oricui vrea sa ma asculte: portiile trebuie macar injumatatite, pusa mancare sanatoasa ( fara paine, zahar, grasimi ) dar miscarea este obligatorie. Este greu la inceput dar, trebuie sa insisti. Am avut zile cand eram prea obosita sa alerg dar, ieseam din casa si mergeam. Nu distantele sunt importante , ci, frecventa. In fiecare zi cate putin face minuni, nu alergatul de 10 km o data pe saptamana. Nu am timp este o scuza, se gaseste timp daca ai vointa. Nu este o dieta, este un mod de viata. Curele de slabire la moda nu iti spun si ce faci dupa ele. Le tii cat le tii dar, esti cu gandul la pizza sau pastele sau tortul pe care il vei manca dupa. Daca manaci ce vrei cate putin…nu mai conteaza. Da, este adevarat, toti nutritionistii spun cu jumatate de gura ca ar trebui sa faci miscare ( minim 30 de minute pe zi) dar, ti-o spun asa…printre altele. Pun accentul doar pe ce trebuie sa mananci, cate grame, ce culori. Stiu ca daca ar insista sa faci sport ai afla singur la un moment dat ca poti manca orice si ei ar deveni someri, nu?

    Reply
  2. MonicaV / 13 April 2016 11:20

    Ramona, sunt de acord cu tot ceea ce ai spus. Sigur ca se poate! Privind de la cele 57 kg ale mele, pot da multe sfaturi. In general noi “”slabaturile” avem multe teorii. Pot tine teorii si dpdv medical-defect profesional.
    Trecand peste tulburarile de metabolism, peste sdr genetice cunoscute si necunoscute, descoperite sau inca nu, trecand peste diabet, intoleranta la glucoza, hipotiroidie, hipercolesterolemie, grasimi saturate si nesaturate, ramane un organism fragil- in toata alcatuirea lui, mai ales a psihicului.
    Nu suntem perfecti, nu suntem toti puternici, determinati. Nu avem toti conditiile optime necesare unui mod de viata sanatos- din mii de motive pe care nu vreau sa le fac subiectul discutiei. Nu ne este bine la toti in suflet, nu toti suntem ambitiosi, nu toti putem strange din dinti. Unora ne este foame, pentru unii a manca ceva bun este singura alinare, altii se ingrasa cu aer, altii slabesc si se ingrasa, altii nu pot trai altfel.
    E ca in dragoste- iubesti chiar si in zadar, orice ti ar spune altii- ca nu merita, ca e un idiot, etc. Intr o buna zi iti trece, intr adevar- si poti iubi iar. La mancare, te trezesti dupa un timp cu 30 de kg in sus, cu o schimbare de multe ori ireversibila de metabolism- si aspect fizic, si suflet.
    Nu toti avem puterea sa iesim din tiparele propriei vieti, fie ca e vorba de mancare, profesie, iubit, imbracat.

    Reply
  3. MonicaV / 12 April 2016 10:02

    Suna foarte…idilic, dar din pacate este aproape imposibil de aplicat in realitate. In plus, ar putea determina stari depresive la persoanele obeze, care nu reusesc sa slabeasca mancand ciorba cu ardei iute. Sa nu bagatelizam, totusi, o lupta crancena dusa de milioane de oameni pana la epuizare psihica.

    Reply
    • Ramona / 12 April 2016 10:46

      De ce crezi, Monica, că este aproape imposibil de pus în practică ceea ce spune autoarea ? Intr-un an jumătate cu voință orice este posibil. Dar, cu multă voință și determinare! Creierul învață alte tipare de comportament alimentar și modifică metabolismul, dacă totuși nu îl privezi de câte pofte (se știe că cel mai mare consumator de glucide din organism este creierul). Cei care țin diete drastice, bazate pe numărat calorii, fac greșeala de a reveni la programul anterior de mâncat, de dinainte de dietă și de aceea se îngrașă la loc sau chiar mai mult. Și bineînțeles dezvoltă frustrări, pentru că nu sunt capabili să le țină în frâu și să transforme energia distructivă în energie constructivă.
      Depresia celor obezi că nu reușesc să slăbească suficient de repede, mâncând DOAR ciorbă cu pâine și ardei iute ? Hahaha, mă faci să râd ! Ai fost vreodată grasă? Cea mai răscolitoare depresie se dezvoltă când te uiți în oglindă și ți-e silă zilnic de ceea ce vezi. Sau când alții râd înfundat pe seama ta. Nu slăbești DOAR cu CIORBĂ, încerci alte metode, dar nu renunți. Dacă ești suficient de tenace, îți observi organismul, faci provizii de curaj, voință și timp (nu poți slăbi sănătos vreo 20 de kile în 3-4 luni și fără mult sport). Când vei reuși, toate depresiile și suferințele de dinainte vor face nuntă și se vor transforma în cea mai mare bucurie pe are ai trăit-o vreodată. Vei fi alt om, pentru că n-ai renunțat la jumătatea drumului.

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro