Sigur știți expresia optimistă “Everything is OK in the end; if it’s not OK it’s not the end”. Ce nu știm e cine e autorul ei. 🙂 Pentru că internetul e plin de atribuiri: ba e John Lennon, ba e Oscar Wilde, când Fernando Sabino sau Domingos Sabino, când însuși Paulo Coelho, dintre cei mai cunoscuți.
Falsele atribuiri de citate sunt o modă păguboasă pentru autorii mai puțin cunoscuți, pentru că rareori se ocupă cineva să le facă dreptate. Și chiar dacă celebritățile cărora le sunt atribuite vorbele atât de frumoase, încât le preiei și le dai mai departe, neagă că le-ar aparține, autorul tot anonim rămâne… Asta nu e o știre. 🙁
O veste bună pentru păgubiții care mai sunt în viață este că există un site – “Quote Investigator” – care cercetează la cerere paternitatea unui citat. Curioși să existe! 🙂 Eu, după ce am găsit pe FB citatul în chestiune atribuit și lui John Lennon, am scormonit un pic internetul, cum am mai făcut și în alte rânduri cu alte cazuri. Iar de data asta am dat de investigatorii de citate. Întrebarea pe care o primiseră a fost:
“Această zicală a fost atribuită irlandezului Oscar Wilde, celebrului Beatle John Lennon, proeminentului scriitor brazilian Fernando Sabino, celui mai bine vândut autor brazilian, Paulo Coelho și altora. Declarația a fost, de asemenea, atribuită autorilor serialul de televiziune din SUA din 1999-2005 „Judging Amy”, dar și celor ai filmului englez din 2011 „The Best Exotic Marigold Hotel”. Nu am văzut nicio dovadă convingătoare care să identifice originea. Ați putea, vă rog, să explorați acest subiect?”
Iar răspunsul de la Investigatorul de Citate a fost:
“Cea mai veche potrivire pe care am găsit-o a apărut în 1988, în cartea braziliană (în portugheză) „O tabuleiro de damas” („Tabla de șah”) de Fernando Sabino. Autorul a atribuit această zicală tatălui său Domingos Sabino. Iată pasajul cheie urmat de o traducere din engleză.
O melhor, talvez, que me lembre, foi o que me disse um dia em que me encontrou entregue à aflição de espírito: “Meu filho, tudo no fim dá certo. Se não deu, é porque ainda não chegou ao fim.”
“Poate cel mai bun lucru pe care mi-l amintesc este ceea ce mi-a spus într-o zi când m-a găsit în chinurile unei suferințe psihice: „Fiule, totul se rezolvă până la urmă. Dacă nu s-a întâmplat, este pentru că încă nu s-a încheiat.”
Cele mai vechi atribuiri lui Oscar Wilde și lui John Lennon au avut loc după această dată. Astfel, acele legături erau probabil false. Prima atribuire a citatului lui Paulo Coelho a avut loc la mulți ani după 1988. Dovezile susțin prezența zicalei în „Judging Amy” și „The Best Exotic Marigold Hotel”, dar ea era deja în circulație.”
Referințe
↑1 1988 Copyright, O tabuleiro de damas (The Checkerboard) de Fernando Sabino, Capitolul: VIVÊNCIA, Citat Pagina 79, Editura: Editora Record, Rio de Janeiro, Brazilia. (Verificat prin scanări; mulțumiri lui Laurence Horn și Bibliotecii Memoriale Sterling de la Universitatea Yale)
Profesionist, scurt și lămuritor. Când aveți și voi un dubiu, acum știți unde să căutați. 🙂
Noi am investigat singuri câteva citate, mai mici sau mai mari. Vă invităm să citiți:
-
- Paradoxul vremurilor noastre, un text atribuit pe internet și lui Octavian Paler, și lui George Carlin, și lui Dalai Lama, și unui elev fără nume de la Columbine High School, după un atac armat, și chiar și unui Anonim. De fapt, eseul “Paradoxul vremurilor noastre” îi aparține lui Bob Moorehead, fost pastor al Bisericii Creștine Overlake din Seattle și a apărut în 1995 în “Words Aptly Spoken”, o colecție de rugăciuni, omilii și monologuri.
- Actriței Meryl Streep i-a fost atribuit un citat al unui mai puțin celebru pământean – José Micard Teixeira, un autor portughez de texte motivaționale. Se cheamă Nu mai am răbdare.
- Ce ar trebui să ai și să știi până la 30 de ani “În mai 1997, am scris această listă în revista Glamour. Trecusem de a 30-a aniversare și am vrut să le spun celor mai tinere despre lucrurile pe care mi-aș fi dorit cu adevărat să le am și să le știu până la acest important prag. Bănuiesc că mulți au fost de acord cu ce am avut de spus, pentru că după câțiva ani lista mi-a apărut în căsuța de e-mail. O prietenă mi-o trimisese și mie pentru plăcerea lecturii, complet străină de faptul că eu eram autoarea. Apoi, în fiecare lună sau la două luni, cineva mi-o trimitea și imediat dădeam “reply all” și scriam: Hei, e a mea! Am scris-o pentru Glamour.” După o vreme, nu cred că mă mai credea cineva. Lista a devenit un fenomen: postată de sute de site-uri, a fost atribuită oricui de la Jesse Jackson la Maya Angelou la Hillary Clinton. Cineva chiar o publicase într-o cărticică cu autor anonim. Când mă uit peste aceste rânduri astăzi, atât de multe încă sunt valabile indiferent dacă ai 30, 22 sau 75. Acum, fiind un pic mai în vârstă și un pic mai înțeleaptă, am mai adăugat câteva “ar trebui”, dar cu siguranță și voi le puteți adăuga pe ale voastre.
-
Nu Katharine Hepburn a povestit despre biletele la circ, dar mesajul bunătății umane e foarte frumos. Această poveste despre importanța gestului de a dărui s-a viralizat incredibil pe Facebook, iar atenționarea că nu Hepburn e autoarea n-a contat prea mult. USA Today a făcut o investigație și a descoperit că autorul este Dan Clark și povestea a fost publicată în 1995 într-o culegere de texte inspiraționale.
- “Cine moare” – Acest poem minunat, fals atribuit lui Pablo Neruda, a circulat și încă mai circulă masiv pe internet, altături de încă alte două poeme cu aceeași soartă, datorită notorietății poetului chilian.
- Nu Keanu Reeves, Anthony Hopkins, Christopher Walken ori Richard Gere au “spus”:„Niciunul dintre noi nu pleacă de aici în viață, așa că, te rog, nu te mai trata ca pe ceva secundar. Mănâncă mâncarea delicioasă. Plimbă-te în lumina soarelui. Sari în ocean. Spune adevărul pe care îl porți în inima ta ca o comoară ascunsă. Fii nebun. Fii amabil. Fii ciudat. Nu este timp pentru altceva.”, ci Nanea Hoffman, fondatoare și CEO la Sweatpants and Coffee.
Și, la sfârșit, ceva despre citate. 🙂
Deși am fost o colecționară de citate în liceu (aveam un caiet în care le notam, tot acolo aveam și o mulțime de neologisme explicate – cred că am început odată cu Bietul Ioanide a lui Călinescu, și o listă de proverbe în latină cu care recunosc că mă dădeam mare printre colegi), mai târziu le-am găsit prețioase și cam fără rost. Stegulețe roșii că imaginația e puțină și grija pentru aparențe mare.Am admirat spiritul unor autori, mi-au plăcut niște formulări, le-am savurat în timpul lecturii, dar nu le-am mai subliniat ori salvat. Au rămas undeva în mintea mea ideile, pe care probabil că le-am folosit inconștient, mai mult ca sigur în esența decât în forma lor originală. O sclipire de inteligență, de umor, uneori cu cât mai absurd, cu atât mai atrăgător și memorabil, o frântură de adevăr care te lovește cu simplitatea și evidența lui, o mostră de gândire care te uimește cu profunzimea ei sau pur și simplu un talent formidabil de a jongla cu cuvintele. Cam asta înseamnă pentru mine un citat. O fină plăcere intelectuală, inspirație, mai degrabă decât motivație. Pentru că, vorba lui Henri Bergson, “Talentul unui scriitor se vede atunci când te face să uiți că folosește cuvinte.” 🙂Dar sunt și oameni care cred în puterea motivațională a citatelor. Și le folosesc. De aceea v-am pregătit o listă: La ce sunt bune citatele. Să vă fie de folos! 🙂
Citiţi şi
Vremea când insultele aveau clasă – 13 exemple
John Lennon – Give Peace A Chance, 1969
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
