Doina Ruști întreabă
Ești insultat într-un articol de presă. Ce faci? Răspunzi sau ignori cu totul articolul respectiv? Dar dacă acel articol este preluat pe net și devine viral? Mai ai ceva de făcut? Sau nu? De ce?
Răspund Mihaela Helmis și Florin Bican
Mihaela Helmis
Jurnalist, realizator de emisiuni radio și tv, una dintre cele mai cunoscute voci ale Radio Romania Actualitati. Dintre emisiunile ei, cel mai bine îmi aduc aminte Semnături celebre, pe unde au trecut cam toate personalitățile culturale. Dar preferatul ei rămâne radio-documentarul artistic (feature). Dacă ar fi să citez doar două dintre reportajele ei, m-aș opri la Amprenta lui Brâncuşi și Visarion 8. Recviem pentru o casă, acesta din urmă fiind nominalizat la PRIX EUROPA, 2009. Nelipsită de la târgurile de carte, invitată la numeroase evenimente internaționale, pe Mihaela Helmis o știu doar asociată cu reportofonul. A fost recompensată cu mai multe premii, între care Premiul pentru Jurnalism al APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România), 2012. (D.R)
În principiu mizez pe dreptul la replică, deși abordarea cea mai comodă ar fi să “treci cu caravana” în timp ce “câinii latră”. Și dacă în presa tradițională dreptul la replică e chiar posibil (chiar dacă la o inconfortabilă distanță în timp!), dacă ajungi în rețelele de socializare cu o asemenea insultă ce riscă să te scoată în văzul lumii instantaneu și nedrept, nu te poți baza decât pe ajutorul necondiționat al prietenilor, de la care te aștepți să dea ei replica. În medii diferite, reacții de tip diferit!
Numai dacă mă gândesc în ce fel mă priveau colegii (unii admirativ, alții dezaprobator, dar cu ce intensitate!!!) în dimineața în care, din iuțeala de mână și din bunăvoința (!) prietenilor, un document cu șase semnatari, la adresa instituției, ajungea să pară că îmi aparține! Pus pe Facebook și preluat de câteva ziare online! Numai dacă mă gândesc cum mi s-a dat ziua peste cap pentru a dezamorsa tensiunea și pentru a restabili adevărul – față de semnatari și față de “cauză”, la cât a durat până s-a făcut corectura… care oricum era mai puțin citită!, mi-aș dori să nu mai devin niciodată un astfel de “subiect”!
Cum spuneam, pe prieteni m-aș baza! Și nu am pus ghilimele, pentru că sper ca prietenii mei din rețele să semene cu prietenii adevărați și să reacționeze firesc!
***
Florin Bican
Florin Bican (29.03.1956) este scriitor, editor și traducător. I-am citit mai întâi Cântice mârlăneşti, versuri de savoare intelectuale, care îi dovedesc pe deplin inteligența, sensibilitatea, apetența pentru jocuri, admirația față de Joyce. Apoi i-am citit câteva povestiri, care mi-au îmbogățit imaginarul. A mai publicat Reciclopedia de poveşti cu rimă şi fără tâlc și Și v-am spus povestea aşa (Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înşişi) – volume apărute recent, dar pe care n-am apucat să le citesc. 🙂 A tradus în limba română Lewis Carroll (The Hunting of the Snark), T.S. Eliot (Old Possum’s Book of Practical Cats), Shel Silverstein (Where the Sidewalk Ends) şi Roald Dahl (Revolting Rhymes), iar în limba engleză – Gellu Naum (Cartea cu Apolodor) şi fragmente din Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu. În momentul de față lucrează la romanul Tropice tâmpe. (DR)
Să „ignori cu totul” un articol de presă în care eşti insultat nu se mai poate, de vreme ce l-ai citit. Decât dacă ai ajuns la un nivel de iluminare care te propulsează în afara iluziilor asociate cu cele lumeşti. Dar să te mai şi apuci să-i răspunzi mi se pare o amplificare a insultei iniţiale. Un răspuns nu ar face decât să confere credibilitate celui care a proferat insulta, atrăgându-l în mocirlă, cu consimţământul său, pe cel lezat. Cei care au fost dispuşi să creadă articolul injurios nu vor fi convinşi să se răzgândească, oricât de întemeiat sau de bine-ticluit ar fi răspunsul la acel articol. Acest răspuns va fi inevitabil o variaţie pe bine-cunoscuta temă „ba pe-a mă-tii”.
Marea masă a articolelor care se scriu la noi sunt o insultă la adresa inteligenţei cititorilor, chiar dacă cititorii nu sunt menţionaţi în ele cu nume şi prenume. Dar în acelaşi timp sunt, printr-un inerent efect de bumerang, o insultă la adresa autorului lor. Un articol injurios la adresa unei persoane conţine, în esenţă, următorul mesaj: „eu, autorul acestui articol, sunt un idiot frustrat.” Ce rost ar mai avea să răspunzi unui asemenea mesaj?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
