De 28 de ani, de când studenții la arte au afișat-o pe toți stâlpii de pe Lascăr Catargiu, pe 28 ianuarie, 1990, cioara vopsită a devenit pasărea-totem a guvernelor României. Anul acesta, la debutul mandatului guvernului Dragnea-Grindeanu, ea s-a afirmat însă cu o forță nebănuită, fiind cu atât mai neagră, cu cât mai țipătoare au fost culorile în care a vopsit-o coaliția de guvernământ. Pun pariu că, nu numai în campanie, ci și după alegeri, mulți s-au gândit că merită să înghiți broasca psd-istă, cu toată istoria ei de corupție și ostilitate la adresa statului de drept, de dragul unui trai mai bun, care ar fi trebuit să vină din combinația de măriri de salarii și pensii, gratuități de diferite feluri și reduceri de taxe. Demersul președintelui și al economiștilor care au avertizat că era o combinație letală a fost de altfel inutil pentru opinia publică, bucuroasă, pe drept cuvânt, de sumele mai mari înscrise pe ștatele de plată și pe taloanele de pensie. Nu a folosit la nimic nici îngrijorarea exprimată de Comisia Europeană, pentru că, nu-i așa, era vorba de o instituție străină și deci rău-voitoare. Totodată, mulți au sperat – și probabil mai speră – ca un guvern de stânga să se concentreze asupra investițiilor publice și îmbunătățirii serviciilor publice din sănătate și educație, aflate demult în suferință. Cred însă că, indiferent de speranțele mărturisite sau discrete ale fiecăruia dintre noi, nimeni nu se aștepta ca realitatea cifrelor să șteargă atât de repede vopseaua de pe cioara guvernamentală.
Pe scurt, anul a început prost pentru finanțele publice, pentru că în ianuarie veniturile bugetare au fost cu 5,7% mai mici decât în aceeași lună a anului trecut, pe vremea mult huliților tehnocrați. Cheltuielile au crescut, în schimb, cu 3,5%, ceea ce generează un cocktail letal pentru stabilitatea financiară a țării și cu posibile consecințe negative pentru îndeplinirea promisiunilor guvernamentale. Se pare că nu Liviu Dragnea, ci Comisia Europeană a calculat corect cifrele pentru 2017. În raportul de țară făcut public la începutul lunii februarie, CE prognoza un deficit bugetar de 3,6% din PIB, cu 0,7% mai mare decât cel anunțat de guvern, și o rată de creștere cu 0,8% mai mică decât cea cu care s-a lăudat cuplul Grindeanu-Dragnea. Resursele bugetare nu par deci să țină pasul cu generoasele promisiuni ale coaliției PSD-ALDE. Mai mult, riscăm să fim penalizați de CE pentru depășirea plafonului de 3% impus deficitului bugetar. Dar ce mai contează, de vreme ce oricum guvernul a încălcat normele europene acordând ajutoare producătorilor de roșii și introducând cota zero la TVA pentru anumite activități fără a notifica executivul european?
Nu este nevoie de un premiu Nobel pentru economie ca să știi că, dacă încasările scad și cheltuielile cresc, datoria ta va crește constant, riscând să devină o povară. Sigur, povara nu o plătesc guvernanții, ci populația, pe care va cădea la un moment dat măgăreața datoriei publice sporite – adică a totalității împrumuturilor pe care le contractează statul. Deja, au apărut semne că el lider maximo de Teleorman se gândește să dea înapoi în privința relaxării fiscale. Cum altfel am putea interpreta planurile instituirii unei taxe pe poluare în orașe, la scurtă vreme după ce domnul Dragnea a trecut prin Parlament eliminarea taxei de mediu, inclusă în pachetul celor 102 taxe desființate? Această taxă există și în alte țări europene, dar este impusă și încasată de autoritățile locale, nu de guvern. La noi, desigur, este altfel, pentru că Trezoreria începe să gâfâie.
Dar stați, asta nu e tot! IMM-urile au început să strige după ajutor, după majorarea salariului minim, care avea drept scop nemărturisit mărirea contribuțiilor sociale datorate de angajați și angajatori, și mai ales după ce guvernul a anunțat sprințar că mai urmează o etapă a acestei măriri. Patronii autohtoni mici și mijlocii – nu multinaționalele hulite de psd-iști, care plătesc oricum peste salariul mediu – au anunțat că profitul lor scade deja vertiginos, pentru că le-au crescut cheltuielile salariale, care în multe cazuri reprezintă cca 80% din totalul cheltuielilor. Impozitul pe profit va scădea deci și el, odată cu profitul. Dacă trendul continuă, acești patroni vor fi nevoiți fie să disponibilizeze personal, fie să mărească prețurile. Cresc prețurile, crește TVA – și guvernul se poate bucura, căci nu de buzunarele noastre îi pasă lui, dar crește și inflația, care va eroda creșterile de pensii și salarii de la începutul acestui an. Din nou, pentru birocrații cinici din guvern, s-ar putea să nu fie atât de rău. Crește inflația, cresc și dobânzile la credit și din nou vom avea de pătimit. Repet, nu vor pătimi politicienii, ci doar cei care i-au votat și le-au ascultat cântecul de sirenă.
Tot cei care o duc greu vor suferi de pe urma acestor evoluții. Prea puțin s-a vorbit în zilele acestea de foc, când energiile s-au concentrat pe salvarea statului de drept (care se află în continuare sub asalt), despre faptul că România este campioana Europei la inegalitatea veniturilor, cei mai săraci 20% dintre cetățeni câștigând de opt ori mai puțin decât cei mai bogați 20%. Ca să fugă de sărăcie, cine va putea va pleca să lucreze în Europa. Comisia Europeană anticipează continuarea scăderii populației în vârstă de muncă (20-64 de ani) cu până la 4% în 2020. Deja investitorii se plâng că nu mai găsesc ușor forță de muncă calificată; probabil o vor găsi și mai greu de acum înainte și cine știe dacă își vor mai continua proiectele. Unii dintre ei încep deja să aibe probleme cu actualul guvern. Să luăm exemplul companiei olandeze Damen, căreia îi aparțin șantierele navale din Galați și din Constanța. Ei bine, guvernul tocmai a anunțat că renunță la achiziționarea corvetelor militare ce urma să fie construite acolo, deși pe aceste șantiere lucrează 25.000 de români – care ar trebui să fie mândri de guvernul lor neaoș. Le va fi mai greu acum și probabil nu vor înțelege de ce renunță executivul la investițiile de 1,6 miliarde de euro la care se angajase Damen.
Prognozele acestea pesimiste s-ar putea dovedi însă un tablou de-a dreptul roz în anii viitori, dacă socotim că, prin OUG 9/2017 și OUG6/2017, onor guvernul nu numai că a aruncat în aer câteva articole din legea responsabilității fiscale, permițând angajarea unor cheltuieli fără limite de către autoritățile locale, dar le-a mai și permis acestora să cheltuiască banii cum poftesc. Cu alte cuvinte, iei de la buget bani pentru drumuri și poți să faci fântâni arteziene, dacă e mai avantajos pentru buzunarul tău – sau să dai 35 de milioane de lei pe flori, cum se pregătește primarul sectorului 3, Robert Negoiță. Oricum contează oportunitatea, Dragnea dixit. Legalitatea mai poate aștepta până își trece PSD-ALDE legile penale modificate prin Parlament. De asemenea, poți angaja credite de angajament practic fără număr, adică până la limita de 54 de miliarde de lei, chiar dacă ele se derulează pe mai mulți ani și vor umfla facturile pentru anii viitori. Iar dacă guvernul va rămâne în pană de bani, pur și simplu nu le va mai finanța, cu riscul ca lucrările să rămână neterminate. E plină țara de șantiere începute și neterminate, așa că experiență avem în acest domeniu. Dacă vi se pare că discuția este prea tehnică, vă amintesc că este vorba de bani publici, din taxele noastre, care vor intra în buzunarele fără fund ale primarilor și președinților de CJ, care au făcut deja potecă la DNA. Constatăm însă că și în această privință PSD se dovedește plin de imaginație, pentru că se pregătește să scape de controalele DNA asupra licitațiilor prin înființarea unor societăți pe acțiuni ale primăriilor. Cui vor mai da ele socoteală pentru cheltuirea banului public? Programul începe deja la București, la inițiativa Gabrielei Firea. Nu avem de ce să fim optimiști, dacă ne amintim că regiile din subordinea municipalității, RATB și RADET, sunt falimentare chiar și după două mandate de păstorire psd-istă prin Sorin Oprescu (independent doar cu numele). Mă tem însă că modelul Firea va fi reprodus și în alte primării, și va duce la creșterea costurilor pentru serviciile municipalității, la concurență neloială care viciază mediul de afaceri și la o totală lipsă de transparență. Totul pentru a asigura impunitate clientelei PSD în administrarea banului public după bunul său plac.
Mai bine ar fi fost desigur ca mai mulți bani să fie alocați pentru educație și sănătate, servicii publice care se află dintotdeauna în suferință. Este adevărat că salariile personalului sanitar și ale profesorilor au crescut, ca și ale altor bugetari, dar ambele sisteme au nevoie de investiții și de multe alte măsuri de reformă reală. În sănătate, unde hemoragia de medici nu contenește, nu vorbește însă nimeni de reformă, iar crizele de diferite feluri se acutizează. Medicamentele au devenit o problemă, din cauza unei mai vechi politici păguboase pentru pacienți și pentru firmele de medicamente deopotrivă. Și uite așa ne confruntăm din nou cu lipsa vaccinurilor și cu o criză de insulină, despre care ministrul Bodoc afirmă senin că nu o poate stopa. Mai mult, timida tentativă a fostului ministru Vlad Voiculescu de a introduce criterii de integritate în selecția managerilor de spitale, eliminând de pildă conflictul de interese, a fost respinsă în totalitate de Parlamentul dominat de PSD-ALDE. Păcat, tocmai am fi avut nevoie de manageri integri în sănătate, căci acolo achizițiile au scăpat de sub control complet. Din bilanțul DNA pe 2016 aflăm că multe spitale încheie contracte numai cu anumite societăți (vă amintiți de Hexipharma?), ceea ce face ca „procentul cerut ca mită din contracte să fie mai mare decât în alte domenii”, adică de „10-20% din valoarea contractelor din sănătate”, ceea ce echivalează cu spolierea resurselor sănătății publice prin „produse supraevaluate sau inexistente”. DNA poate ancheta aceste cazuri, dar, dacă guvernul schimbă în Parlament legislația privind abuzul în serviciu, cum a încercat prin OUG 13, atunci astfel de atentate la adresa sănătății publice vor fi sancționate doar ca erori administrative, deci vor merita riscul! Am însă o întrebare, pe care o tot pun fără să aflu răspuns: cine va lucra în noile spitalele pe care guvernul promite să le construiască, în condițiile exodului continuu al medicilor? Dacă sistemul nu se reformează și medicii tineri nu vor fi eliberați de feudalismul impus de șefii de clinică – aceiași de ani de zile, cu solide conexiuni politice și interese economice – probabil că ei vor continua să plece. După respingerea măsurilor de reformă propuse de fostul ministru, probabil că exact așa vor evolua (sau vor involua) lucrurile. Dar poate că nu pricep eu care e șpilul și toată ideea este să dai de fapt de lucru unor firme de construcții care îți vor returna, prin donații, o parte din banii alocați.
Nici în educație nu sunt semne de reformă, deși PSD a anunțat că va elabora o nouă lege a educației. A devenit deja o obsesie pentru partidul Ecaterinei Andronescu să măture din învățământ orice urmă de de exigență și de integritate. Dacă nu mă credeți, vă amintesc că au aruncat la coș rezultatele concursurilor organizate de fostul ministru, Mircea Dumitru, pentru posturile de directori de școli și i-au numit din nou în funcție pe cei care căzuseră la examen. Și, pentru a nu pune în pericol cultura imposturii și a minimei rezistențe care s-a încetățenit la noi, noul ministru se gândește să modifice componența CNATDCU, ca nu cumva să se mai pronunțe actuala echipă asupra altor cazuri de plagiat răsunătoare.
Pe bună dreptate, unii se vor întreba de ce se aruncă guvernul cu atâta hotârâre pe o cale periculoasă pentru finanțele țării? Doar nu vrea să fugă din țară după primul an de mandat, ci, presupunem, să guverneze îndelung. Resursele financiare ar trebui deci să fie tratate cu ceva mai multă responsabilitate. Răspunsul meu la această întrebare legitimă este că guvernul face cu totul alt raționament decât noi și că prioritățile lui sunt două, mari și late, ambele la fel de importante: acapararea prin orice mijloace a tuturor resurselor bugetare și salvarea penalilor din Parlament și din administrația centrală și locală de rigorile legii, atât pentru abuzurile trecute, cât și pentru cele viitoare. Banii publici vor fi cheltuiți deci pentru cumpărarea bunăvoinței și toleranței față de corupție de la acei alegători dispuși să facă un astfel de negoț. Ca orice târg încheiat cu oamenii politici, și acesta se va dovedi păgubos. Cine a câștigat vreodată ceva de la o cioară vopsită?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
