Să tot fi fost prin anii cincizeci când s-au cunoscut. Sfârșitul anilor cincizeci, când ambii aveau vreo douăzeci și ceva de ani. Ea lucra “în fabrică”, amesteca lichioruri, care mai târziu i-au înnegrit toate unghiile, căci alcoolul pur nu iartă nici cele mai muncite mâini fără mănuși. El lucra ca electrician, dar vezi, era tânăr și îl aștepta armata. Trei ani de armată, la marină mai exact. Locuia acasă la părinți, alături de cei trei frați mult mai mici, pe care, după tradiție, trebuia să îi țină în școală, el fiind cel mai mare, iar veniturile familiei modice.
Casa părintească a lui Neluș era fix la o aruncătură de băț de dormitoarele fabricii, acolo unde Marga locuia, căci fugise de acasă la șaisprezece ani, sătulă să trăiască în sărăcia lucie a vieții de munte din comunism. Marga nu făcuse multă școală, căci ai ei nu avuseseră bani de cărți, iar unica pereche de pantofi a copiilor trebuia folosita pe rând de toți frații. Ei ii venea rândul foarte rar, iar mersul desculț pe viscolele din munți nu era posibil. Cu toate astea, Marga era o fată ambițioasă, așa ca s-a hotărât să se urce în autobuzul fabricii care venea săptămânal să colecteze noii angajați. Așa a ajuns ea să lucreze în Bragadiru, la câțiva kilometri de București. Dormea tot în fabrică, la cămin, și trimitea bani fraților mai mici periodic; ajungea rar înapoi acasă să își vadă părinții. Puținul timp liber și-l petrecea în compania celorlalte colege cu care ieșea la bal, ba chiar dădea o fugă și până la Constanța pe timpul verii. La bal l-a cunoscut pe Neluș.
Marga era o fată frumoasă deși nu se machia niciodată și își purta părul negru și des în bucle lungi până la umeri. O pețeau mulți băieți la balurile din comună, dar parcă nici unul nu i-a furat inima așa cum a făcut-o Neluș. Nu era greu să vezi de ce. Era un băiat înalt, cu părul pieptănat impecabil pe o parte, cu ochii mari căprui și care știa să povestească. A cucerit-o așa numaidecât, chiar dacă nu știa el să danseze. S-a dus la ea, au vorbit toată noaptea și a doua zi și-au dat întâlnire. Neluș nu prea avea bani de curtat o fată, așa că, de fiecare dată când o invita pe Marga la film, punctul de întâlnire era în sala de cinema. Așa scutea banii de biletul ei și, în loc de o întâlnire, avea bani de două. Plan bun, gândea el, iar pe tânăra Marga nu o deranja foarte tare lipsa lui de cavalerism. Căci ea avea salariu, era independentă și își permitea să meargă chiar și zilnic la film.
S-au întâlnit o perioadă, după care Neluș a fost chemat în armată. Ca să fie sigur că îl așteaptă, Neluș a cerut-o în căsătorie. Marga însă a refuzat politicos, căci mai avea un pretendent, care se înrola, ce coincidență, în același timp. Le-a spus însă amândurora că se va mărita cu primul care o vizitează după “liberare”. E de la sine înțeles că cei trei ani de armată au trecut repede peste iubirea lor, și, mânat de dor, dar și de frica de a nu ajunge prea târziu, în ziua liberării, Neluș nici nu a dat pe acasă, ci s-a dus glonț la Marga, la dormitor. În uniforma militară, cu bocancii murdari de noroi, fără flori său alte atenții, așa a cerut-o pe Marga de nevastă, din nou. Ea, respectând-și promisiunea, a acceptat.
La câteva zile, ajunge și celălalt pretendent, la costum și în pantofi de lac, cu brațele pline de cadouri. Prea târziu însă, Marga se logodise cu Neluș și urmau să dea o fuga la primărie, să semneze actele de căsătorie, doar ei doi, când or avea timp, căci nu aveau bani și nici dorință de nuntă mare.
Guest post by Oana Barbu
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
