Nu, nu este despre știrea săptămânii. Nu este despre finalul Brangelinei, dar mi-a amintit despre divorțul meu, deloc glamour, dar trist ca orice despărțire.
Mi-am iubit soțul peste puteri. L-am iubit pe el atât de mult, încât am uitat cu desăvârșire să mă mai iubesc pe mine. Ai să râzi, dar încă îl iubesc. Îl iubesc pentru ce era odată. Îl iubesc pentru tăria cu care l-am iubit eu, deși, cu cât e mai departe, cu atât mai mult îl iubesc acum. Tot din iubire l-am și lăsat. Din iubire față de mine. Curios lucru, dar am învățat de-a lungul anilor petrecuți împreună că ar cam trebui să mă iubesc mai întâi pe mine. Partea mai puțin bună este că am început să pun în aplicare asta abia după divorț. Ce nu știam când căutam rochia de mireasă este că treaba asta cu traiul în doi ar trebui să aibă la bază respect, valori comune, comunicare și, desigur, chimia dintre cei în cauză. Well, acum știu, dar prea târziu. Și mai știu ceva: divorțul va fi direct proporțional cu căsnicia. Dacă v-ați iubit ca chiorii, divorțul va fi o agonie totală.
Va fi greu să te adaptezi noii idei de familie, tu și copilul/copiii. Va trebui să îți reajustezi gândurile, temerile, bugetul, casa, prietenii (aici e spectaculos uneori, merită o întreagă poveste ulterioară), programul, jobul… Vei trece de nenumărate ori la statut căsătorit, ca apoi să ceri un nou formular pentru a bifa la divorțat. Uneori vei avea strania senzație că lumea te evită de când ești divorțat. Te vei lovi de birocrație cam în tot ce este legat de copil și, deodată, prezența tatălui sau acordul lui par să fie necesare peste tot.
Evident, tu nu vei divorța niciodată, dar fii pregătit, totuși, statisticile nu arată prea bine. Mai bine de jumătate din colegii fii-mii de clasă au părinții divorțați! Am citit zeci de articole care susțin că instituția căsătoriei e perimată. Pare că va fi ca-n codru pe viitor. Am fost căsătorită, știu cum este, never again. Știu, niciodată să nu spui niciodată. Cert este că eu, cu contract, nu mă mai dau vreodată.
Căsnicia te schimbă, oricât te bați în piept că tu nu. Vei face compromisuri, dacă tu crezi altfel, ai nevoie urgent de un reality check. Te vei schimba și se va schimba, dar… nu te va schimba si nu îl vei schimba. Oamenii nu se schimbă decât dacă își doresc ei. Dacă porniți doar de la atracția fizică, va fi un foc de paie.
Divorţul este o traumă. Va fi o rană care se va cicatriza al naibii de greu. Dacă există și copii implicați, e și mai complicat. Gândește-te că veți fi în contact, practic, toată viața, vrând-nevrând. Și nu va fi întotdeauna minunat. Te va enerva noua lui relație la fel de mult cum îl va roade pe el cine te face fericită și de ce, deși nu vă vreți înapoi nicio secundă.
Dacă scârțâie între voi, încearcă să repari, nu considera că merge și așa.
Divorțul mănâncă bani, timp, nervi, la care adaugi doze exagerate de disperare, injurii, orgolii și câte și mai câte. Și dacă, totuși, divorțezi, crede-mă, nu vei muri, dar ai posibilitatea să renaști. 🙂 Te vei ajusta la noua viață într-un final și vei descoperi că viața de single după căsnicie nu e rea deloc, doar vei spera că nu va fi pentru vecie…
Guest post by Mihaela de Jong
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
