După anul 1927, când Mircea Eliade începe să publice o serie de articole sub titlul „Itinerariu spiritual”, tinerii de atunci încep să conştientizeze asemănările dintre ei şi să înceapă acţiuni comune mai susţinute decât simplele luări de poziţii din ziare şi reviste sau întâlnirile informale. Una dintre primele iniţiative concrete este înfiinţarea Asociaţiei Forum, fondată de Ionel Jianu şi Petru Comarnescu în 1931. Aceasta a organizat unsprezece conferinţe pe tema „Explicaţia timpului nostru”, la Fundaţia Regală Carol I, actuala Bibliotecă Centrală Universitară din Bucureşti. În cadrul acestor conferinţe au vorbit: Eliade (pe 3 martie 1932, despre „Între orient şi occident”), Petru Comarescu, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Ionel Jianu, Constantin Noica, Sergiu Condrea, Mihail Polihroniade, Ion Cantacuzino, Şerban Cioculescu. Tinerii organizatori închiriaseră sala de conferinţe, urmând ca la sfârşitul seriei să plătească, din sumele încasate din bilete, chiria. După succesul primei serii de conferinţe, se stabilise şi programul pentru sezonul 1932-1933 („Marile figuri ale secolului XX”), dar gruparea s-a dizolvat în toamna anului 1932 şi totul s-a anulat. În opinia lui Ionel Jianu, acest lucru s-a întâmplat deoarece colegii săi au înfiinţat asociaţia Criterion fără a-l include şi pe el, motiv pentru care tânărul n-a mai avut contacte cu colegii săi timp de aproape un an.
La terminarea acestei aventuri, Mihail Sebastian scria că „nu a fost în intenţia celor care au plănuit tovărăşia liberă de la «Forum» să creeze un grup care să revoluţioneze viaţa intelectuală românească. Asemenea gusturi absolute au bântuit acum vreo patru-cinci ani şi au dispărut. Se lansau pe atunci manifeste. Se organizau polemici. Se incendiau – la figurat – revistele: «Generaţia tânără» se afirma ca o echipă de rugby spiritual. Aceste naivităţi, simpatice dealtminteri la vremea lor, au trecut. Umblaţi prin ţări străine, tinerii co-echipieri sau adversari de la 1927 s-au regăsit pe un drum mai puţin patetic, dar creator. O editură, o revistă sunt pe cale să se creeze din efortul lor comun.” Era vorba despre viitorii membri ai Asociaţiei Criterion.
Fondată în 1932 din iniţiativa lui Paul Sterian şi a lui Petru Comarnescu, asociaţia culturală Criterion îi cuprindea pe: Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Arşavir Acterian, Eugen Ionescu, Ion Cantacuzino, Paul Costin Deleanu, Mircea Nicolau, Dan şi Emil Botta ş.a. Tinerii aceştia erau foarte mândri de grupul lor, Eliade şi Sebastian vorbind în articolele lor de „gruparea intelectuală” Criterion. Mihail Sebastian anunţa în luna iunie 1932 că, la doar trei luni de la ideea lui Petru Comarnescu şi a lui Paul Sterian, asociaţia intelectuală Criterion şi-a definit „rostul şi posibilităţile de viitor”: „«Criterion» îşi propune să încadreze activitatea tinerilor scriitori, artişti, sculptori, pictori, muzicieni”. Pe 14 octombrie 1932, Mircea Eliade anunţa în Cuvântul că „în toamna aceasta se va împlini un fapt de fundamentală importanţă pentru destinele generaţiei tinere”, adică îşi va începe activitatea asociaţia Criterion, „mişcare de translaţie de pe planul manifestărilor individuale, izolate, «originale» – pe un plan de acţiune colectivă, de cooperaţie intelectuală, de muncă şi viaţă asociată”. Până la Criterion manifestările tinerilor, deşi de valoare, aveau un caracter izolat şi nu puteau crea o cultură, lipsind „o solidaritate şi de năzuinţe şi de probleme, o coincidenţă firească în metodele de lucru şi o cooperaţie sinceră, un neîntrerupt proces osmotic între miile de celule care alcătuiesc viaţa culturală a unei societăţi”.
Conferinţele şi expoziţiile Criterion
Membrii asociaţiei au organizat mai multe serii de conferinţe: ciclul „Idolii” (cu simpozioane despre Lenin, Freud, Chaplin, Gide, Mussolini, Bergson, Krishnamurti, Greta Garbo, Gandhi, Valéry ş.a.), ciclul despre „Cultura românească actuală”, ciclul „Tendinţe 1933” ş.a. Aceste conferinţe încurajau diversitatea de opinii, fiecare vorbitor susţinând o poziţie, urmând mai apoi discuţii, totul fiind prezidat de un profesor stimat de studenţi, cum erau, de exemplu, Constantin Rădulescu-Motru sau Ion Popovici. Unul dintre cele mai importante aspecte era acel „«spirit de echipă» între vorbitori” despre care povestea Mihail Sebastian, căci conferenţiarii se întâlneau în prealabil pentru a pregăti şedinţa. Membrii secţiei de artă plastică a Criterionului au deschis pe 5 februarie 1933, o expoziţie la Sala Dalles. Tablourile erau semnate de: Lucia D. Bălăcescu, Cornelia Babic Daniel, M. Eleuteriade, Margareta Sterian, Henri Catargi, Mac Constantinescu, Henri Daniel, Marcel Iancu, Ionescu Sin, Ion Jalea, Corneliu Mitrăchescu, M. H. Maxy, P. Yorgulescu. Vorbind despre această expoziţie, Sebastian lăuda spiritul „de solidaritate intelectuală” dintre membri.
Datorită succesului conferinţelor din capitală, Criterion începe să organizeze conferinţe şi în ţară: în luna ianuarie 1933, la Brăila şi Galaţi se ţin şedinţe despre Mussolini şi Chaplin, cu aceiaşi vorbitori care participaseră la simpozioanele din Bucureşti. La Brăila, publicul a putut să viziteze şi o expoziţie de pictură a tinerilor plasticieni.
Succesul le-a adus organizatorilor nenumăraţi duşmani din toate taberele – erau acuzaţi de comunism când conferinţa era despre Lenin (conferinţă de altfel ţinută de două ori, la cererea publicului), de fascism când se discuta despre Mussolini, de filosemitism când era vorba de Chaplin etc. Invidia unora făcuse ca asociaţia Criterion să fie ridiculizată sub numele de „Cretinion”, fapt căruia Eliade îi răspunde amuzat, spunând că e o onoare „să fii cretin în această ţară de învârtiţi şi băieţi deştepţi”, căci să fii cretin – şi, deci, membru al Criterionului – înseamnă „să te încăpăţânezi a face cultură, a crea colaborări între mai multe elite intelectuale, a scrie şi a vorbi fără nici o răsplată, împotriva interesului tău, ştiind prea bine că vei oţări invidia şi acreala mai marilor tăi, că nu vei găsi nici sprijin, nici încurajare, nici colaborare […] să-şi pierzi timpul discutând probleme neremuneratorii […] să pregăteşti o editură, o revistă, o expoziţie plastică şi un concert – şi să cauţi bani pentru toate acestea în mod onest, prin conferinţe, prin discuţii”.
Disputele interne nu au întârziat să apară, tinerii alegând căi diferite, iar asociaţia încheindu-şi activitatea în 1933. Reuşiseră să-şi formeze un public fidel, să pună bazele unei colecţii omonime la editura Vremea şi să lege prietenii durabile. În toamna lui 1934, apare şi revista Criterion, care e însă suspendată în 1935, după doar 7 numere în care scriu Ion I. Cantacuzino, Petru Comarnescu, H.H. Stahl, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Alexandru-Cristian Tell, Dan Botta, Octav Şuluţiu, Anton Golopenţia, cu toţii foşti criterionişti, care însă ţineau să precizeze că nu reprezintă în totalitate grupul vechi.
Mai avem astfel de tineri, doamnelor şi domnilor? Şi acum, ca şi atunci, România este în pericol. Mai are oare cine să pună mintea şi umărul la ridicarea ei? România Jună ar putea fi răspunsul.
Un prim răspuns l-au dat aceşti elevi.
Pe Miruna o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Jurnal de învățător (III) – RĂZBOIUL
Ideea din măruntaiele Rusiei. De unde încep crimele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
