Dacă e ceva ce-mi lasă gura apă când îmi amintesc de copilărie, acelea sunt torturile bunicii. Mare meşteră bunică-mea, la torturi! Făcea nişte torturi cu cremă de ciocolată, vorba aceea, cum nu se mai fac în vremurile astea pierdute. Şi evident, unul dintre planurile pentru atunci când voi fi mare era să las naibii blatul în pace şi să mă concentrez asupra cremei. Visam cu ochii deschişi la vremea când, „pe picioarele mele” fiind, nu mai aveam de ce să mai mă complic cu alcătuirea aia spongioasă şi neonctuoasă şi să mă înfrupt din crema aceea de unt şi sirop de cacao. Vremea însă când a trecut, mi-a adus prima trădare. Bila mea, leneşă ca şi subsemnata, nu tolera să mănânc aşa, vreo jumătate de kilogram de cremă din aceea pe zi. Plus că fiecare gram din acea jumătate de kilogram pe care o planificasem pentru fiecare zi de lucru am constatat, cu plânsete şi vaiete împotriva sorţii crude şi nedrepte, tindea să se depună din farfurie direct pe şi aşa prea generoasele mele coapse.
Însă azi sunt fericită. Mi-am găsit, în sfârşit, crema visurilor. Care poate fi mâncată şi cu lingura, dar care poate fi şi pusă într-un tort de vis.
Ingrediente:
– 6 mere (combinaţie de soiuri: Florina, Ionatan, Parmen Auriu)
– 2 banane medii
– 2 linguri de zahăr
– 1 plic cacao
– 1 pahar cu apă
– 1 lingură brânză de vaci dietetică
– 1 avocado bine copt (moale)
– 1 linguriţă pulbere de cardamom sau 1 lingură de extract de vanilie
– nuci
Iar pentru varianta adultă
– 3-4 linguri de stafide bine îmbătate în lichior sau rom
Merele se curăţă, se rad sau se toacă feliuţe subţiri şi se călesc într-o tigaie anti-aderentă, cu 1 lingură de zahăr şi cu un băţ de scorţişoară. Eventual şi cu o linguriţă de ulei, până se caramelizează uşor. Se lasă la răcit.
În aceeaşi tigaie se pune cealaltă lingură de zahăr şi apa, iar când dă în clocot, se adaugă pulberea de cacao. Se amestecă constant şi când siropul a început să dea în clocot, se stinge focul.
Când s-au răcit, se transferă din tigaie într-un vas de inox suficient de încăpător. Se adaugă cele două banane, brânza, avocadoul, cardamonul şi/ sau vanilia. Se toarnă deasupra siropul de cacao.
Se mixează cu un mixer vertical.
Se adaugă nucile/ migdale/ alune/ caju uşor coapte şi stafidele bete-turtă.
Se serveşte cu multă încredere. (Dacă alegeţi varianta cu lingura, daţi un pic la rece înainte.)
PS: Merge să scăpaţi în astă alcătuire şi ceva ghimbir ras sau confiat.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
