Putea să aibă orice vârstă între 30 și 50 de ani. Femeia era genul căreia nu-i poți ghici anii. Slabă, dar tonifiată. Cu siguranță petrecea ore bune în sală de forță. Avea privirea fixă și hotărâtă. Stătea chiar lângă mine și părea să se plictisească. Așa că avea chef de vorbă. Mi-am afundat nasul mai mult în telefon. Nu voiam să mă implic într-un small talk de coadă la ANAF. De regulă, oamenii care caută un partener de vorbă au ceva probleme de împărtășit. Nu-mi ardea să fiu paratrăsnetul unora sau psihologul de serviciu. Așa că ignoram în totalitate prezența dânsei, chiar dacă mai aveam de stat la coada aia blestemată încă vreo 15 minute.
Huu, am răsuflat ușurat. Lângă noi a apărut victima perfectă. Un bărbat la vreo 40 de ani. Chelie, burtă, ochii cam somnoroși și un iz ușor de alcool. Semn că noaptea trecută fusese dificilă. Între cei doi s-a înfiripat repejor o discuție. Atent la telefon, am prins doar finalul.
– Vă jur, m-am dus la filmul acesta cu așteptări mari. Am crezut că văd și eu ceva nou, îi explica ea bărbatului cu chelie.
– Dar de ce nu v-a plăcut?, se arătă interesat omul.
– Credeți că ăla e sex? Nici măcar nu o chinuia cum trebuie. Se vedea că între ei nu era chimie. Păi, o bătea în dușmănie. Așa se bate o femeie într-o astfel de situație? Știți ce zic…
– Da, da. O bați, nu ca la beție. Sau că o urăști. Adică, o bați pentru o treabă serioasă, pentru o relație. Dragoste, cum ar veni, se încurcă în vorbe cheliosul.
– Asta zic și eu. Nici măcar un fior nu am simțit. Și vă asigur, filmul este chiar pentru profani. Nu oi fi eu prea pricepută în BDSM, dar vă asigur că am văzut niște filme explicite. Da, de ce să mă ascund? Am văzut. Nu sunt genul care să meargă pe la mănăstiri, iar în secret să fie mai stricată ca o fată de pe centură. Eu sunt sinceră. Și așa cum mă vedeți, sinceră, vă spun, bani aruncați în vânt. Prostie. Filmul nu se ridică la nivelul cărților. Le-am citit dintr-o răsuflare, a turuit femeia.
– Da, da… Am auzit și eu că nu prea… Filmul nu e de văzut, nu mai știa ce să zică tipul.
Mi s-a făcut milă de chelios. Se vedea că a fost băgat în corzi. Văzându-l încurcat, mi s-a activat ceea ce se numește „solidaritatea masculină”.
– Doamnă, dacă vreți, puteți trece în față, am făcut eu pe cavalerul, îmi venise rândul să trec la ghișeu, dar am decis să o las pe ea.
Fără prea mult chef, l-a salutat pe chelios și a trecut la ghișeu cu actele în mână. Omul m-a privit recunoscător și a zâmbit. A lăsat să-i scape un oftat, iar florile din celălalt capăt al camerei au dat semn de ofilire.
Pe Vitalie îl găsiți și pe cojocari.ro.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
