Începea cu serbarea de la școală… ce strașnice pregătiri o precedau! Cu luni de zile înainte cântam și repetam la cor colinde care apoi umpleau sala de festivități. Apoi, când clopoțelul suna sfârșitul de trimestru, copila de oraș renaștea la țară.
Acolo, în inima Bărăganului, Crivățul dă farmec zilei de Ajun. Ajungeam de regulă înainte ca zăpada să acopere satul, dar știam că vacanța noastră va dura. Când albul cuprindea Crăciunul, în sat nu mai ieșeam, decât în urma plugului…
La bunica mirosea un amestec de arome, ceva ce nu mai pot simți în casele de azi. Alergam în tindă și mă învârteam în toată casa, să mă îmbăt cu mireasma de Crăciun, să îmi țină poate pentru toată viața.
Ne îmbrăcam apoi de colindat… Ne adunam de prin sat, noi, ăștia de la orașe, crescuți în „cutii de chibrituri”, cum spunea bunicul, alături de copiii din sat. Diferență mare de obraji rumeni – ai lor și palizi – ai noștri… diferență mare de glas… al nostru, de „coriști” antrenați, al lor, de gâturi sănătoase. Dar ieșeau niște colinde pe cinste. Gerul încremenea noaptea în tăcere și tot satul răsuna de glasurile noastre. Și ne încremeneau și nouă picioarele. Întâi degetele îmi amorțeau, apoi încet, încet nu le mai simțeam deloc, dar nu mă lăsăm bătută.
Azi aș pune Nurofenul la intrare, dacă ar îngheța cumva copila mea…
Atunci însă căldura venea din oamenii cărora le treceam pragul. Erau simpli si fericiți. Adunam în traistă nuci, covrigi și mere… multe mere, iar în suflet mereu adunam bucurie… probabil tot pentru o viață…
Obosiți ne întoarcem acasă. Zăpada scârțâia sub picioarele bocnă, iar bunica ne aștepta cu cărămida pusă în sobă și așa, fierbinte, o învelea în țol și ne încălzeam picioarele înghețate. Dar ce conta?? eram un copil fericit… Cu cana de lapte cald, alb ca zăpada de afară, cu mirosul de cozonac și brad, adormeam la auzul lemnelor din sobă care trosneau altfel în seara de Ajun… a liniște… probabil tot să îmi ajungă pentru o viață.
Azi, pe la 40 de ani, simt că uneori rezervele sunt pe terminate, dar amintirea acelor zile, bucuria că am putut trăi o fericire fără margini nu se consumă niciodată. Port în suflet bucata aceea de Crăciun pentru todeauna… pentru că un Crăciun alb pe străzi, alb in inimă și minte nu se trăiește decât în copilărie.
Să aveți Sărbători cu bine, adunați clipe pentru voi, pentru viață…
Guest post O Daniela
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
