Aproape trece anul și uitam să vă spun ceva foarte important. Îmi plac foarte mult colindele. Îmi plac și luminile care cad peste oraș și-i transformă taninul într-un șpriț din care bei cu poftă, dar doar după ce-ți urezi „Noroc!”
Îmi plac târgurile cu daruri de Crăciun, mă plimb, mă uit, cumpăr și-mi place să ridic câte un nimic sclipitor și să spun „Uite, asta îi trebuie mătușii!” Evident că nu-i trebuie!
Îmi plac oamenii care-ți spun „De Crăciun să fii mai bun!” Îmi plac și ăia care zic: „E de rahat să fii mai bun de Crăciun!” Îmi plac cei răi, cei buni, cei buni cu sincope sau cei răi cu sincope.
Îmi place căldura din casă. Mirosul de brad și curentul care mângâie beteala când îmbrățișează crengile.
O lună întreagă ascult cântece de Crăciun. Ăsta e unul dintre preferatele mele:
Și nu mă satur. Uneori, în timpul anului, îmi pun din nou cântece din astea. Și retrăiesc clipele când orașul era îndoit cu lumină.
Îmi plac mâncărurile de Crăciun, de la bucățile de carne învelite-n grăsime la cozonacii care miros ca părul mamei.
Îmi place Moș Crăciun, sunt fanul lui declarat! Îl țin minte cum aducea daruri, cum îi spuneam poezii, cum hârtia în care erau învelite jucăriile despre care îi scrisesem moșului mirosea a parfumul mamei.
Mi-a plăcut și când am făcut eu pe moșul pentru alți copii. Cum nu-i lăsam până nu ne cântau și mamele lor colinde. Ador mamele care preferă să cânte, decât să destrame vraja copiilor de pe genunchii Moșului.
Îmi plac turtele de zahăr, merele caramel, dar, mai ales, îmi plac munții de daruri inutile de sub brad.
Îngerii în globuri cu fulgi de plastic, renii cu naș de pluș, moșii cu desaga din care se aude Jingle Bells, toți au minutul lor de farmec. Când deschizi pachetul și auzi: „Când l-am văzut m-am gândit la tine!”
Ador globurile, ornamentele din lemn, vârful de brad în formă de stea.
Îmi plac felicitările de Crăciun, urările de tot felul, tăvălite-n praf de aur și argint, ca o gogoașă fierbinte-n zahăr pudră.
Îmi plac crăciunițele. Și cele cu petale și cele cu fuste roșii, prea scurte să împachetezi în ele o ciocolată.
Nu-mi place zăpada, nici frigul sau șleaurile de gheață, nu schiez, nu mă dau cu sania, nu beau vin fiert, dar lucrez la astea.
Îmi plac, în schimb, florile de gheață de la geamuri. Copiii care se înmoaie când intră în casă, ca o înghețată în soare.
Îmi plac „Singur Acasă”, „Poveste de Crăciun”, „Grinch” și rățoiul Donald care descoperă magia săbătorilor.
Dar cel mai mult îmi place să strâmb din nas, să spun că toate astea sunt rahaturi, că mă obosesc, plictisesc și să ascund că ochii mi se umezesc de la șprițul de case hâde și ghirlande, că inima îmi ia ritmul colindei. Poate și pentru că îmi e teamă să nu se vadă toate astea, să nu aud pe vreunul strigând: „Uite, ăla plânge!” Și poate, Doamne iartă-mă, mă păgubește de vreo palmă.
Multe lucruri îmi plac… ceea ce vă doresc și vouă!
Pe Alecu îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
