Cu tastatura într-o mâna şi cu copilul la sân încerci să recreezi trecutul tău glorios. Eşti femeia din zilele noastre, acum mamă modernă. Rândurile ce urmează îţi sunt dedicate ţie. Ai reuşit, ai învins, nimic nu mai contează, tu eşti corporatista sufletului meu. Eşti fabuloasă, am găsit, în sfârşit, mai mult ca perfectul! Îţi mulţumesc, draga mea, acum trebuie să fug, fug la muncă!
Hai, fă un efort de memorie, ştiu că dintre oale şi scutece este dificil, dar hai, scoate din nou fiara din tine. Amintirile aproape au fost topite şi starea asta constantă de nemulţumire ce se revoltă în tine nu-ţi dă niciun drept… Acum, priorităţile au năruit visurile tale. Un gângurit te pune la zid, chiar nu ştii încotro s-o apuci. Ai fugi, recunoaşte măcar în gând, tu nu eşti aşa, dar viaţa ţi-a mai dat o lecţie.
Erai veselă şi plină de speranţă când te-ai angajat pentru prima dată. Ai căutat o companie puternică, una care să-ţi permită să creşti. Un loc în care să te dezvolţi şi care să te facă să te simţi împlinită. Idilele din viaţa ta nu erau importante, cariera trebuia dusă la extrem. O singură ţintă, un scop clar şi precis, fără îndoială, muncă, multă muncă. Săreai din pat şi aveai senzaţia că timpul se comprimă, că nu ajungi şi că lumea se rupe în bucăţi dacă, tu, corporatista perfectă, lipseai de acolo. Îţi imaginai deseori că eşti o piesă indispensabilă într-un angrenaj ideal şi asta făcea din tine un om important.
Rezultatele nu au întârziat să apară, urcai scara şi totul părea minunat, până în ziua în care lumea ta a fost zdruncinată de… dragoste. Fiorul acela nevinovat care urma să schimbe din temelie toată existenţa ta. Te-ai împotrivit cum ai ştiut mai bine şi toată zbaterea ta era în van. Fiorul câştiga teren. Nu era firesc să lipseşti de acolo, dar ai început, încet, încet să te obişnuieşti cu situaţia ingrată. Părerile erau împărţite! Prietenii tăi se bucurau, părinţii erau consternaţi – el era mai slab pregătit decât tine! Curajul tău se dizolva într-o lume nesigură, ambiţia ta era pusă la încercare. Iubeai şi simţeai că totul se năruie în jurul tău, o altă dulce amăgire avea acum prioritate. Munca ta era importantă şi, totuşi, el era visul tău, camuflat temporar, acum ieşit la lumină. O luptă între inimă şi raţiune, între practic şi nefiresc se dădea acum în sufletul tău! O luptă în care tu nu mai contai, în care dorinţa câştiga teren în detrimentul conştiinţei datoriei.
Aşa este dragostea, corporatisto, ea pică în suflet şi nu ţine cont de priorităţile tale. Matematica devine abstractă, gânguritul te reaşează cu picioarele pe pământ, acum, când pentru cariera ta este mult prea traziu. Tu, da, eşti o mama modernă, dar poate reuşeşti să retrezesti fiara din tine! La asta te gândeşti în clipele de faţă! A trecut doar un an de atunci, ştii că mai poţi reveni!
Priveşti din nou la testul de sarcină. Diseară, când mă întorc de la muncă, îmbrăcată într-o rochie elegantă, ai de gând să-mi dai vestea importantă! Acum eşti, din nou, însărcinată!
Guest post by Note Politicoase
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.