Cred că „intelligence is sexy” şi obișnuiesc să întreb „spune-mi ce muzică asculți ca să-ți spun cine ești”. Ador ploile de vară.
Corina, aceste cuvinte încheie prezentarea ta de pe site-ul corinaozon.com și mărturisesc că mi-a atras atenția și datorită ultimei propoziții ce m-a încărcat, instantaneu, de energia aceea binecuvântată și răcoritoare a unei ploi de vară de care, uite, ai reușit să mă faci să-mi fie dor în această primăvară înghețată. Îți mulțumesc că ai acceptat să stăm de vorbă pentru comunitatea Catchy în rândul căreia, sunt sigură, se regăsesc și mulți dintre cititorii tăi, tu fiind și una dintre autoarele revistei. Noi ne știm din online de ceva ani, chiar înainte să ia naștere cunoscuta ta serie „Amanții”. Chiar așa, cum a început totul?
Cuvintele de pe site, pe care le-ai amintit, sunt acolo de când am creat blogul, adică acum 13 ani, se numea pe atunci iulicika.wordpress.com. Pe atunci era doar o nostalgie după jurnalistul care ieșise din presă, dar extensia era trează și dorea să scrie. Nu aveam cititori și nici nu a fost acesta scopul meu, scriam pentru mine. Din 2014 însă lucrurile s-au schimbat total. În acel an, în a doua zi de Paști, 21 aprilie, am publicat un text mai altfel decât ce scrisesem. Era un text scris sub influența unei discuții cu o prietenă care-mi povestise despre o altă prietenă, o femeie tânără, frumoasă, cu un job mulțumitor, și care avea un iubit, care era însurat. Prietena îmi povestea, cu un amestec de revoltă, de genul „nesimțitul dracului”, că o lăsa singură pe iubita lui de Sărbători, ca să stea cu familia, și de „mizeriile” făcute de soția amantului însurat, „o îngălată”, dar și cu umor, când se referea la discuțiile intime dintre cei doi amorezi. Exact în aceeași zi am auzit la radio, culmea este că nu prea ascultam atunci radio!, dar nu știu cum de l-am deschis, și am auzit un interviu cu un psiholog, cred, care spunea despre cât de afectați sunt cei singuri de Sărbători, și enumera câteva categorii sociale, să zicem, printre care și amantele. Dar de ce nu și amanții? m-am întrebat. Acela a fost declicul, astfel că m-am așezat la masa din bucătărie și am scris pe tabletă, pentru că laptopul sucombase de câteva săptămâni. Așa s-a născut textul „Paștile amantelor” pe care l-am postat pe Facebook, pe atunci chiar era o rețea de socializare. A doua zi, când am văzut câte share-uri și comentarii avea, nu-mi venea să cred. Blogul meu avea maximum cinci-șase cititori, acum totul explodase, inclusiv în blogosferă s-a creat rumoare și s-a strâns o comunitate de bloggeri. Cei care au citit textul au fost amuzați și șocați de limbajul personajelor. Dar era totul atât de real! Cum ar putea vorbi două persoane aflate într-un relație adulteră și o nevastă înșelată? Elegant și cu vorbe din registrul academic? Limba română este tot, nu doar figuri de stil și evitarea unor cuvinte din cotidian. Iar ca să folosești aceste cuvinte, chiar trebuie să stăpânești foarte bine gramatica!
Revenind la ce a urmat: am scris încă două texte, „Paștile amantului însurat” și „Paștile nevestelor înșelate”, astfel că deja aveam intriga și personajele conturate. Apoi am scris în ritm trepidant, până când scriitori ca Petronela Rotar, Alexandru Petria m-au sprijinit în ideea de a scrie o carte. Drumul spre editura Herg Benet a fost scurt și fără ocolișuri, Cristina Nemerovschi și Alex Voicescu știind deja de vâltoarea virală creată de textele mele de pe blog, care ulterior a devenit corinaozon.com. Asta este povestea volumului meu de debut și a începutului unei aventuri foarte frumoase: „Zilele amanților”.
Ce cărți au urmat?
Cartea s-a bucurat de succes, peste așteptările mele, astfel că din 2014 volumul a devenit o serie de șase cărți „Amanții” (Nopțile amanțile, Amanții 3.0, Divorțurile amanților, Drumurile amanților, Carantina amanților). Dar printre aceste volume, am scris și cărți total diferite între ele: Până când mă voi vindeca de tine (un volum de proză scurtă), romanele Tentații, Codul lui Zoran (un thriller polițist), Dincolo de furtună (inspirată din viața pictorului Dimitrie Berea), Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire (eseuri, editura Univers).
Există vreo notă autobiografică în vreuna dintre ele?
În absolut toate sunt cel puțin frânturi, micro-narațiuni autobiografice, cred că orice autor lasă o urmă în fiecare carte scrisă, pentru că noi asta facem când scriem: ardem bucăți de suflet, după ce i-am explorat cotloanele.
Ești de acord cu ideea că suntem suma personajelor pe care le creăm?
Nu e o regulă, personajele pot fi plăsmuiri, ficțiune. Însă, da, construcția lor identitară se bazează pe o experiență avută, dar aceasta poate fi constituită și dintr-un cuvânt sau o imagine. Pentru un scriitor și felul în care cade o frunză din copac, sau modul în care se aprinde o brichetă poate declanșa o poveste. Suntem ciudați, da. 😊
Cum este să fii desemnată în Top 100 femei?
Pentru mine a fost o surpriză, nu am știut de acea nominalizare, în sensul că nu știu cum s-a gândit echipa revistei Capital la mine, dar m-am simțit măgulită, evident 😊
Tu ești cunoscută ca scriitoare, dar, dincolo de cărțile tale, se regăsesc jurnalismul de investigație și o foarte frumoasă carieră în Relații Publice. Am putea spune că stau la baza carierei tale scriitoricești?
Da, în ceea ce mă privește, tot ce am învățat am aplicat cu succes. Iar partea de documentare din jurnalism este foarte importantă pentru mine. Cât despre promovare, am avut noroc pur și simplu să fiu specialist în Relații Publice, iar acest lucru m-a ajutat în popularizarea cărților. Am fost printre primii scriitori care au folosit rețeaua socială pentru promovarea cărților, iar acest efort mi-a adus o recunoaștere la Gala PR Award din 2016, organizată de Dana Oancea, eveniment la care participă mari agenții de publicitate, iar juriul este internațional. Am primit premiul Silver Award for Excellence, și iată ce a spus atunci Marshall Manson, fost CEO la agenția Ogilvy UK,
despre proiectul meu de promovare a Zilelor și Nopților amanților: „An innovative publishing model, rooted in an amazing creative idea, self-promoted in a way that would make any agency jealous. Huge results. Breathtaking. The best I’ve seen in Romania in years”.
În prezent, ești doctorandă, nu-i așa? Dar ești și mamă de tânără scriitoare. Când ai timp să le faci pe toate?
Am fost întrebată de multe ori despre asta și răspund ce am zis de fiecare dată: e o chestiune de energie și de disciplină. Când ai adrenalina inspirației, timpul se scurge altfel și te organizezi astfel încât să duci la capăt povestea. Despre celelalte proiecte: mă ocup de ce îmi place și de ceea ce știu că mă va ajuta să învăț, mi-a plăcut mereu să învăț. Între timp, fata mea a crescut, e independentă, lucrurile se așază. Rolul meu de mamă a trecut la next level, odată cu toate proiectele. Sunt doctorandă în cotutelă româno-franceză, în curs de încheiere a cercetării mele, care vizează un subiect din mediul online, la Universitatea București și la Universitatea Paul Valery Montpellier.
Am avut bucuria să mă număr printre invitații tăi la „Hai la Podcast cu Corina Ozon”. În ce constă acest proiect media?
Am început podcastul în perioada pandemiei, în 2020, când erau restricții și evenimentele publice au fost anulate. Din dorința de a păstra legătura cu oamenii, am demarat acest proiect, care timp de nouă luni a fost în format video, după care am luat o pauză, ca să termin cartea și referatele doctorale. Din decembrie, anul trecut, am revenit cu un alt format, exclusiv audio, care mie îmi place foarte mult și este mult mai urmărit, fiind mai la îndemână, ca să zic așa. Am câte o temă pe sezon, care cuprinde câteva episoade, aici e cum simt eu că trebuie să schimb tema. Însă, indiferent de format, obiectivul meu principal a fost să aduc povești adevărate și toți invitații de până acum au avut ce spune. Deși am timpul încărcat, e un proiect pe care îl fac singură cap-coadă, tehnic și tot, și nu e finanțat de nimeni, în sensul că nu l-am monetizat.
Ce înseamnă „35+ by Corina Ozon”?
Este un alt proiect drag mie, început în 2016, făcut tot din dorința de a colecta povești, și a început cu articole despre viață, relații, dragoste, care au stat la baza cărții „Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire”, și a continuat cu povești ale românilor din diverse zone de pe glob. O perioadă am pus site-ul dupa35.com „la conservat”, anul trecut l-am scos iar la lumină. A fost un site foarte citit, postam aproape zilnic și s-a creat o comunitate foarte diversificată. M-am bucurat că, atunci când am anunțat redeschiderea, oamenii nu uitaseră de poveștile de acolo. Proiectul acesta rămâne ca o arhivă de istorii personale.
Cum e să fii scriitor contemporan? Este piața de carte din România una propice literaturii românești?
Îmi place că trăiesc aceste vremuri moderne și că pot beneficia de tehnologie. Toate aceste condiții au permis imersiunea scriitorului în cotidian și în comunitate, astfel încât a devenit un utilizator de rețea ca toți ceilalți, fără a afecta auctorialul, dimpotrivă, acesta este completat. Piața de carte din România se prezintă ca o permanentă acțiune de rezistență, care folosește orice mijloc pentru a supraviețui. Sunt multe lucruri care ar trebui puse la punct, de la foruri decizionale, la edituri și librării, dar nu sunt eu în măsură să dezvolt aceste aspecte.
Care crezi că sunt pârghiile care stau la baza unei cărți de succes?
Pentru mine o carte trebuie să aibă o poveste, restul ține de talentul de a o construi și de gustul cititorilor. Și să nu uităm de promovare.
Este important pentru un scriitor să stabilească o relație cu publicul său? Dar să se implice în promovarea cărților sale?
Pentru mine este importantă relația autor-cititor, pentru că această perspectivă constructivistă mă ajută să mă îmbunătățesc, mai ales când comunicarea se poate realiza atât de ușor prin tehnologie! Cât despre a doua întrebare, nu cred că un scriitor are menirea să fie promoter, dar poate fi un atu dacă știe să o facă. La noi știm cum stau lucrurile, deci nu are rost să accentuez acest aspect.
Este nevoie pentru un scriitor român să-și traducă operele într-o limbă de circulație internațională?
Literatura română a făcut parte mereu din circuitul literar internațional și este un proces absolut firesc ca ceilalți să cunoască autori români la fel cum și noi facem cunoștință cu autorii altor țări prin cărțile traduse. Este o formă de comunicare și de cunoaștere.
Cea mai mare teamă. Cea mai mare dezamăgire, dar și cea mai mare bucurie ca scriitor.
Nu am avut temeri sau dezamăgiri, poate părea ireal, dar a fost așa pentru că nu mi-am trasat așteptări nerealiste și am făcut schimbări atunci când am simțit că ceva nu funcționează. Cea mai mare bucurie este ca o carte să fie citită de cât mai mulți oameni, și întâlnirile cu cititorii sunt o bucurie pentru orice autor, cred.
Crezi că există o anumită „tensiune” în lumea literară românească? Dar în relația autor-editură?
Eu am avut o relație foarte bună cu editorii de la Herg Benet, bazată pe încredere și pe respect. Referitor la tensiunile de care spui, ele nu mă surprind, spiritul concurențial se găsește în orice domeniu, este ceva uman.
Cum ar trebui să reacționeze un scriitor la criticile negative nefondate, răutăcioase?
Să le ignore. Timpul e prea scurt pentru a-l irosi.
Dacă ai putea, ai lua-o de la început?
Da, dar poate aș doza timpul mai mult în favoarea vieții personale. Este cea mai dificilă echilibristică.
Mulțumesc tare mult!
Mulțumesc și eu!
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
