Copiii încăpățânați au cele mai mari șanse de reușită în viață, ne relevă un studiu care s-a întins pe parcursul a 40 de ani, făcut public de American Psychological Association (Developmental Psychology, Vol 51(9), Sep 2015, 1329-1340).
Faptul că un copil își „permite” să aibă propriile opinii și să fie „neobrăzat”, conform cutumelor sociale, este pentru cei mai mulți părinți, de cele mai multe ori, motiv de revoltă/supărare/nervi.
Culmea este că, dovedit științific mai nou, acești copii au mai multe șanse de reușită în viață. Ca să adaptăm la românescul „Până nu dai cu capul, nu te-nveți”, se pare că acest tip de încăpățânare îi face pe copii să aibă mai mult curaj și să se descurce mai bine pe cont propriu.
La prima mână, pare bizar. Dar dacă luăm situația la bani mărunți, s-ar putea, la urma urmei, să aibă dreptate. Să luăm, spre exemplu, situația în care pentru un copil sau un tânăr este de neconceput să repeadă/critice/amendeze o persoană mai în vârstă, doar pentru că este mai în vârstă. Din câte se cunoaște, numărul anilor pe care i-ai adunat la purtător nu te califică neapărat la a fi demn de respect. Voi știți, cumva, pe cineva, persoană mai în vârstă decât voi, care să nu fie deloc demnă de respect și căreia să nu vă simțiți neapărat obligați să-i spuneți „săru’mâna?”. Dacă mâine copilul meu atrage atenția unui pensionar care a traversat strada la culoarea roșie (pentru pietoni) a semaforului, ar avea dreptate, și n-aș avea de ce să-l cert că a fost nepoliticos, pentru că observația lui este, de fapt, corectă. Dacă are noțiunea de corectitudine la vârsta asta, probabil că o va păstra și mai târziu. Deci, are logică.
Acești copii, care își iau de mici dreptul de a avea propriile păreri și atitudini, au, de asemenea, mari șanse să dobândească succesul într-un domeniu oarecare. Ei se scutesc singuri de influențele exterioare care, oricât de bine intenționate ar fi, puțin probabil să se muleze exact pe dorințele și viziunea lor.
Una peste alta, deși am fost surprinsă inițial că există un studiu care atestă oficial acest lucru – am avut îndoielile mele, ca orice părinte – când m-am gândit mai bine, am fost și mai mândră decât până acum de fiul meu care nu vrea niciodată să mănânce, să doarmă, să fie politicos, să asculte în general, dar care citește de la 3 ani, a primit de două ori consecutiv diplomă de excelență la cursul de chimie experimentală (deși e doar în clasa a doua) și rezolvă cu ușurință probleme de matematică de clasa a patra.
Peste 40 de ani, o să vă confirm din perspectivă personală dacă sunt reale rezultatele studiului. 🙂
În rest, multă răbdare îmi doresc.
Citiţi şi
„Acadelele sunt pentru copiii bogaţi, noi nu avem bani”
Talibanism creștin: copiii și mamele, vă rog, afară din biserică!
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
