„Copilul invizibil” este o carte ce ne ajută să ne conectăm la noi înșine, să privim mai adânc în interiorul nostru, să acceptăm părți din noi reprimate, să trăim conștient prezentul și să ne îndreptăm cu încredere în viitor.
Totul începe cu acceptarea emoțiilor, prin care putem să fim conștienți de sine, să cultivăm prețuirea de sine și să dobândim siguranță relațională. Iar odată ce noi nu-i putem iubi pe cei din jur mai mult decât ne putem iubi pe noi înșine, nu vom putea să experimentăm iubirea decât în momentul în care ne vom cunoaște și accepta așa cum suntem. Iar asta înseamnă să ne acordăm respect, încredere și afecțiune în pofida imperfecțiunilor și neajunsurilor inerente ființei umane.
Cartea ne oferă o analiză detaliată a nevoilor psiho-emoționale ale individului începând cu nașterea și până la 24 de ani, atunci când se încheie procesul de maturizare a creierului. Totodată, Gáspár György face portretul comportamental al adulților cu o serie de nevoi emoționale nesatisfăcute și al modului în care aceste carențe se reflectă asupra calității relației cu ceilalți. Adică al felului în care ne sabotează viața pe mai toate planurile. Parte bună este că lucrurile sunt reparabile, indiferent în ce etapă a vieții ne aflăm și, în acest sens, autorul ne oferă o serie exerciții practice prin care am putea să ne vindecăm de suferință.
Spre exemplu, maturii cărora nu li s-a satisfăcut nevoia de afecțiune și apreciere în copilărie, vor tinde să-l valorizeze pe celălalt atâta timp cât acesta îi îndeplinește nevoile sale secrete, în momentul în care încetează să o facă, devine rău. În relația cu astfel de oameni, suntem puși să facem alegerea: fie renunțăm la sine, fie la celălalt.
Adulții distanți emoțional evită persoanele calde emoțional pentru că le este teamă că acestea le vor cere mai multă intimitate emoțională decât cred ei că pot oferi, de aceea vor prefera relații cu oameni reci, critici și disprețuitori.
Comportamentul de critică la maturitate, conform teoriei imago, este un simbol al lacrimilor nevărsate în copilărie.
Fiecare din noi poartă în suflet un copil rănit, pe care încercăm să-l negăm, să fugim de el cu disperare, este copilul invizibil care va ieși la suprafață rănit și îndurerat până nu va primi iubirea, grija și respectul de care a fost privat în copilărie.
Unul dintre metodele esențiale de depășire a experiențelor dureroase este să ne trăim conștient prezentul, iar un indicator al acestui fapt este atunci când suntem prezenți în fiecare segment din propria viață, suntem dedicați totalmente activităților pe care le facem, oricât de neînsemnate ar părea. Pe măsură ce devenim tot mai conștienți, ne acceptăm vulnerabili, imperfecți, nu încercăm să dovedim că suntem mai buni decât alții.
De asemenea, în carte sunt explicate și descrise beneficiile tehnicilor de respirație, meditație midfulness, dar și ale banalei lecturi – ca modalități simple și accesibile de cultivare a imaginii de sine pozitive.
Ne aflăm pe calea spre vindecare atunci când suntem capabili să transformăm suferința în iubire, rușinea și vinovăția în empatie, dezamăgirea în speranță și greșeala în învățare.
În final, autorul vine cu un mesaj restaurator, revitalizant și mobilizator:
„Îți doresc să te eliberezi de suferință. Îți doresc să fii sănătos și fericit. Îți doresc să simți că ești suficient de bun pentru tine însuți și să te bucuri de viață.”
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert sau o carte care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
