Să faci copii… Cu cine?! Până săptămâna trecută nu mă puteam gândi decât la varianta de a găsi un/o partener/ă cu care să îți trăiești restul vieții și alături de care să te bucuri de această minune, care vine la pachet cu problemele și responsabilitățile aferente. Evident, în minte aveam și varianta în care un studențel falit își varsă iubirea în borcănel pentru ceva mărunțiș, pentru ca apoi iubirea la borcan să fie asimilată de o doamnă sau domnișoară care n-a găsit un Făt-Frumos cu care să aibă urmași. Asta până săptămâna trecută… Iată povestea.
Londra, mai 2015. Întâlnire de business cu un domn. După încheierea deal-ului urmează și cina, la care participă și nevasta domnului. Doamna e manager la o clinică de fertilizări. Discuția politicos formală ajunge, evident, și la job-ul doamnei. Felicitările de rigoare, exprimarea respectului, admirației și aprecierii pentru activitatea dânsei pică bine, iar doamna se deschide și vorbește despre ceea ce se întâmplă în această industrie, pentru că… da, fertilizarea a devenit o industrie!
Așadar, clinica cu pricina oferă clasicele servicii de selecție a borcănelelor. Se pare că doamnele nu sunt ultrapretențioase, le este suficient ca descrierea sumară a impregnatorului să corespundă oarecum idealului de partener dorit, în ceea ce privește rasa, culoarea ochilor, înălțimea, constituția fizică și starea de sănătate exemplară. Restul detaliilor nu prea contează, important e să iasă treaba, pentru că oricum copilul ce va rezulta va fi al ei și numai al ei și îl va iubi cum nu și-a mai iubit nicio mamă copilul.
Pe lângă serviciile oferite celor care vor fi “single moms”, clinica oferă servicii și cuplurilor care nu pot face copii, pe motiv de infertilitate a unuia dintre parteneri, incapacitate de a purta sarcina sau vreo boală genetică a unuia din cuplu. Dacă bărbatul nu are sămânța viabilă, se recurge tot la borcănel, dar de data asta cu mai multă rigoare, adică în 90% din cazuri sunt selectați acei donatori de iubire congelată care au acceptat ca prezentarea lor să conțină și fotografii. Se caută, de regulă, donatori care să semene fizic cât mai mult cu partenerul. În cazul în care femeia nu poate duce la bun sfârșit sarcina există soluția mamei surogat, care, pe bază de contract, își ia responsabilitatea de a purta în condiții de viață sănătoasă, timp de nouă luni, ovulul fertilizat. Mai există și servicii de fertilizare via borcănel și pentru cuplurile în care partenerul suferă de o boală genetică, cei doi își doresc urmași, dar fără riscul de a avea copii cu vreo deficiență fizică sau psihică.
Aici începe partea interesantă. Există și servicii de donare de ovule pentru cuplurile în care doamna este cea suferindă de boli genetice. Astfel, diverse doamne sau domnișoare își donează ovulele cuplurilor dornice de copii, deși cuvântul donație este cam impropriu, fiind vorba despre o operațiune pe bază contractuală foarte bine remunerată. Ceea ce m-a surprins, ca să nu spun că m-a șocat, a fost un tip de servicii oferite cuplurilor gay și bărbaților singuri. Adică un cuplu de bărbați poate opta pentru varianta ca o mamă surogat să ducă la bun sfârșit o sarcină în care ovulul este recoltat de la o așa-zisă ”donatoare”, iar sămânța de la unul dintre cei doi…
Bărbaților singuri li se oferă aceeași posibilitate, de a ”închiria” o mamă surogat și de a alege dintre cele care își pun ovulele pe tarabă. Evident, am cerut detalii… Am aflat că bărbații sunt mult, muuuult mai selectivi decât femeile în alegerea genelor viitoarei donatoare. Dacă femeilor le este suficient de cele mai multe ori să citească niște caracteristici tehnice, de exemplu caucazian, 1,85 m, 82 kg, brunet, ochi albaștri, mezomorf, student la matematică, bărbaților le sunt necesare perioade destul de îndelungate să se decidă în privința donatoarei. Astfel, niciun bărbat nu a ales doar pe baza descrierii sumare și nu a ajutat decisiv nici măcar setul de fotografii. Bărbații vor să cunoască personal femeile, să discute cu ele, să socializeze, pentru a vedea exact profilul acestora. Se procedează chiar la un fel de interviuri informale, de câte o jumătate de oră – o oră, în care bărbații discută cu donatoarele, iar aceștia se decid, de regulă, după cel puțin 20 de ”interviuri”, chiar dacă pentru fiecare întâlnire scot din buzunar câte 500 de lire!!! Recordul se pare că este deținut de un domn care s-a hotărât de abia după a nouăzeci și șasea întâlnire… Întâlnirile au loc într-o locație specială, amenajată ca un fel de club, cu bar, restaurant, terasă, unde se poate chiar și dansa… Locul este chiar cool și pare gândit mai degrabă pentru întâlniri romantice decât pentru o târguială. Mă rog, totul a fost amenajat pentru satisfacerea dorințelor bărbaților…
Profilul candidatelor este, de asemenea, de-a dreptul impresionant. Cele mai multe bifează la capitolul frumusețe undeva de la mult peste medie în sus, înspre fizic și înfățișare de fotomodel, dar, în mod interesant, cea mai mare relevanță o are felul în care acestea se fac plăcute și arată că sunt și inteligente, calde și au un suflet bun. Aceste criterii exclusiviste au făcut ca prețul ”mărfii” să fie destul de piperat, o donare de ovul din partea femeilor costând chiar de zece, douăzeci sau treizeci de ori mai mult decât l@b@ congelată, care are un preț standard, egal pentru toate doritoarele, care aleg cam la nimereală, precum aleg borcanele cu zacuscă din supermarket.
Ceea ce mi-a pus capac în toată discuția a fost informația potrivit căreia numărul bărbaților singuri care apelează la serviciile de concepere a urmașilor crește vertiginos. Deși afacerea cu bărbații singuri a început de nici zece ani, clienții bărbați ai clinicii au depășit 15% din total, asigurând aproape jumătate din încasările fimei… În continuare, aș putea povesti și despre motivațiile celor care apelează la astfel de servicii, pentru că, englezii, ”cercetători” riguroși de felul lor, au făcut și treaba asta, dar nu vreau să supăr pe nimeni…
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
