Draga mea prostuţă, dependentă de rânjetul care îţi închide uşa în nas pentru a sufla două beri cu alţi trei camionagii şmecheriţi de Salam sau pentru a admira fuste scurte cu finaluri asemănătoare şi dedesubturi… murdare, am decis să îţi scriu.
Poate, aşa, o să fii cu băgare de seamă data viitoare/dăţile viitoare. Individul cu care împarţi acest previzibil sclifosit al vieţii nu e Făt-Frumos! Nu, nu e! E doar nelimitata ta imaginaţie ca o lipsă de diagnostic în cazurile severe. Hop!, cum vezi puţină atenţie, cum îţi faci planuri de nuntă, îţi pui rame închipuite la pozele din vacanţele exotice (deja nu mai ai prietene, toate sunt invidioase… cică!), îţi selectezi cu grijă numele şi aspectul copiilor voştri – fetiţă, să semene cu mami, băiatul… adorabil ca tata! -, râzi prosteşte privindu-l la cumpărături sau la baie unde îşi bărbiereşte tot ce poate în cinstea ta, o şi vezi pe Shakira venind să vă felicite, în timp ce porumbeii se giugulesc la fereastra voastră…
Acum vezi că e ORIBIL? Cum? Nu, nu te-a înşelat! Educat, sensibil, puternic, fan Minulescu, expert în vinuri, iubitor de călătorii, amuzant, îngrijit şi grijuliu, bun la pat… era EL din capul tău (ce cap mare ai!). Celălalt era… exact opusul. El aşa era, opusul, nu ai vrut să îl vezi, ai vrut să îl proiectezi pe peretele unde rulau cei mai palizi comici care ţi-au bântuit copilăria sau cearşafurile. Te-au impresionat filmele americane, aşa-i? E ora să înţelegi, deşi El sigur ţi-a spus-o deja, că eşti bolnavă psihic/nebună. Orice întrebare a ta e legată de boala psihică: Unde te duci? Vii la cină? Cu cine cinezi? E avocata tatălui tău? Mă iubeşti? Mergem la…? E înaltă? Ne căsătorim? Ai pe alta? etc. Dacă încă nu te-a convins că eşti bolnavă, cere-i să va plimbaţi de mână prin parc/pădure, cere-i să rămână cu tine acasă sau să îl însoţeşti Unde-doar-El-are-treabă sau… ceva romantic! Nu, nu îi cere, o spuneam ironic! Tu ştii deja care vor fi mutra şi răspunsul lui. Aşadar, stai acasă, tu eşti bolnăvioară!
Draga mea prostuţă, hai, ridică-te…! De ce atâta nevoie de manipulare, control, jigniri, suferinţă? Merită? Crezi că ai vreo misiune? Ai! Trăieşteeeeeeeeeeeee! Nu, nu ajunge doar să respiri! Lasă naibii suspinele – da, alea de… fată mare! – şi scoate nasul în lume! Nu, nu e greu. Îţi aduci aminte când ai făcut primii paşi? Nu, aşa-i? Dar… mergi de ceva vreme, nu? Păi, e la fel! Fă primul pas! La fel ca atunci când erai mică, mereu va fi cineva să te susţină şi să râdă cu tine de nesiguranţa şi fricile care îţi amorţesc paşii! Fă-ţi planuri cu Tine! Vorbeşte cu Tine! Trăieşte cu Tine! Cum era viaţa ta înaintea Lui? Ce făceai? Cât râdeai? Visai? E timp de tine, pentru tine, în cinstea ta! Nu cred că fiecare are ceea ce merită. Cred că fiecare are ceea ce… luptă! Uşor nu e durabil, frumos, nici atât. Dar între greu şi uşor, între neplăcut şi frumos… timpul marchează diferenţa! Fii timpul tău! Nu vreau să îmi răspunzi. Nici să mă asculţi. Vreau să îţi aparţii, să rupi lanţurile unor idei moarte de singurătate! Fii TU, ai curaj?
Guestpost by Loredana Boroş
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
