Creșterea numărului de rețele de socializare determină schimbări fundamentale în comportamentul uman. Consumul excesiv de bunuri materiale, dăunător mediului, precum și exprimarea propriei personalităţii prin ceea ce acumulezi şi faci public, sunt înlocuite treptat de consumul de bunuri virtuale, prin intermediul reţelelor de socializare. Veste bună pentru mediu? Să vedem.
În lucrarea sa inovatoare din 1899, Teoria clasei de lux, Thorstein Veblen arăta cum oamenii se folosesc de puterea lor economică pentru a-și face cunoscută poziția în societate. Veblen afirma că, încă de la începuturile istoriei, odată ce nevoile de bază au fost satisfăcute, elitele s-au concentrat apoi pe întărirea statutului. Ceea ce a avut, desigur, consecințe. Acest comportament aparent inevitabil al claselor superioare a dus la o formă de deces cultural, după cum ilustrează foarte bine Jared Diamond în controversata sa carte Colaps.
În ultimul secol, consumul excesiv a constat în achiziția mașinilor, a caselor prea mari, a bijuteriilor şi obiectelor de artă, precum și în alegerea unor meniuri mai scumpe la restaurant. Să ții pasul cu cei din familia Jones a presupus multă energie și a produs mult carbon și reziduuri. Şi dorinţele noastre s-au tot multiplicat. Mărimea medie a unei case din America, raiul consumerismului, a sărit de la aproximativ 91 m2 în 1950 la circa 193 m2 în 1990, crescând cam cu 20% pe deceniu. De asemenea, numărul de mașini al unei familii din SUA a înregistrat o creștere cu 14% pe deceniu cam în aceeași perioadă.
La 100 de ani după ce Veblen a adus în discuţie consumul excesiv, această practică pare a-și pierde, astăzi, din importanță. Dimensiunile caselor nou achiziţionate și numărul de maşini cumpărate au scăzut, deopotrivă, la jumătate comparativ cu1990. Dimensiunea în metri pătrați a unei case normale în SUA a ajuns, de exemplu, la cota maximă în al doilea sfert al anului 2008, pentru a scădea din nou astăzi la cotele din 2004. Numărul de mașini urmează aceeași traiectorie.
Devin oamenii mai puțin extravaganți? Prea puțin. Este asta o consecință a recesiunii ? Parțial. Vreun efort conștient pentru a controla criza mediului înconjurător ? Greu de crezut. Ar putea, de fapt, ca răspunsul să fie scăderea capacităţii mașinilor, caselor şi hainelor de a răspunde nevoii de coroborare a statutului claselor superioare.
S-au spus multe despre despre cum Facebook-ul, Twitter-ul și blogurile au revoluționat rețelele de socializare și conectivitatea în general. Dar la fel de important este că aceste rețele de auto-exprimare reprezintă și o nouă metodă de a te face remarcat fără a consuma, propriu-zis, ceva. Twitter, spre exemplu, s-a răspândit cu aproximativ 1400% din februarie 2009. Singurul lui scop este acela de a contribui la construirea egoului utilizatorilor, permițându-le celor care au cont să fie urmăriți de mulți alții, majoritatea străini, postând noutăți în fiecare minut.
Adulții cu studii superioare (media de vârstă 30 de ani) pierd mai mult timp “înfrumusețându-și” profilul de pe LinkedIn decât curățându-și peluza. Femei și bărbați aparent fără parteneri se concentrează mai mult asupra reînnoirii profilelor de pe diferite site-uri matrimoniale decât asupra căutării propriu-zise a unor persoane interesate de o relație.
Pentru mulți tineri sub 25 de ani, o mare parte a identității este construită online, prin lista de prieteni, pozele postate, cauzele susținute, filmulețele încărcate și opiniile împărtășite. Acest lucru se poate schimba cu vârsta, dar activitatea oamenilor mai în vârstă de pe alte site-uri indică altceva – pe Facebook, segmentul de vârstă cu cea mai rapidă creștere este cel al oamenilor de peste 35 de ani.
Această trecere de la consumul de bunuri materiale la exprimarea de sine și la obţinerea de capital social prin reţelele de socializare este covârșitoare, însă adevărata poveste nu se petrece în cafenelele din Occident, ci în satele din India și în micile orașe din China, care de-abia au început să se afirme online. Cea mai nouă formă de construire a statutului călătorește instant, din punct de vedere geografic și cultural, și se răspândește cu mult mai mare viteză decât consumerismul.
La fel ca telefoanele mobile în India, rețelele de socializare vor avea un impact extraordinar asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Oamenii care locuiesc în ţări cu o economie aflată în tranziţie au, desigur, acces la destule rețele sociale şi în viața reală, dar pentru ei capitalul social valorează mult mai mult decât pentru cei care locuiesc în țări mai bogate. În aceste condiţii, o unealtă care îi poate ajuta să obțină acest beneficiu va căpăta un înțeles și un rol neașteptate.
O sută de ani mai târziu după publicarea cărţii lui Veblen, acel aspect al teoriei lui care se referă la construirea identităţii sociale prin afirmarea materială a sinelui este mai valid ca niciodată. Cu o singură diferenţă : consumul în exces este înlocuit de exprimarea de sine în exces. În această nouă paradigmă, contează mai mult ce muzică asculţi, ce filme vizionezi, ce cărţi citeşti sau ce locuri frecventezi decât câte maşini, case sau bijuterii ai.
Felul în care miliarde de oameni aleg să iasă în evidență este la fel de important pentru stabilitatea globală ca şi tipul de electricitate pe care îl aleg, ce mănâncă sau cum ajung la serviciu, transformând socializarea virtuală într-o tehnologie de o importanţă fundamentală, asemănătoare jocului “capra” din copilărie pentru ţările aflate în curs dezvoltare și sursă de schimbări comportamentale suprinzător de puternice în Occident.
Ca orice altă transformare, această schimbare va avea și ea urmările ei. Unele sectoare vor înflori, în timp ce altele vor dispărea cu desăvârșire. Oamenii vor avea nevoie în continuare de mâncare, haine și adăpost și vor continua să consume în exces, însă magazinele care sunt în plus în cartiere vor începe să se închidă ca urmare a competiției pe care o reprezintă lumea virtuală, iar economiile care depind serios de bunuri făcute manual vor fi nevoite să investească în echipament nou. Nu oricine face față schimbărilor atât de bruște.
Este asta o veste bună pentru mediu? Având în vedere impactul internetului asupra mediului despre care am vorbit aici şi poluarea până acum inerentă tehnologizării, nu prea. Ce e de făcut atunci? Poate că folosirea acestor reţele de socializare pentru a pune presiune asupra factorilor de decizie răspunzători de (ne)înlocuirea combustibililor fosili (utilizaţi pentru alimentarea serverelor care întreţin cloud computing-ul) cu energie verde) ar putea fi soluţia.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
7 idei de mic dejun delicios și răcoritor pentru diminețile verii
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
