Aflăm că fertilul domn Borcea ajunge din nou la pușcărie – gest necesar, cetățeanul fiind un infractor găsit vinovat (chiar și) de justiția din țara noastră. Ba i se confiscă și un mizilc de un milion de euro (mizilic în raport cu cât a păgubit, în cârdășie cu infractorul fugar Mazăre Radu, alesul constănțenilor pe un kil de făină și un șlagăr cu Lori). Cinci ani. Cinci ani însemnă ceva – pe la gardurile televizoarelor bizonii sunt deja în călduri. Uite că s-a făcut dreptate! Avem justiție, nu te joci cu legea în România!
Apoi ca o notă de subsol vine vrăjeala, vine tocmeala, pentru că suntem totuși în marginea Balcanilor, unde hoția e – cum se știe de secole – virtute.
Vine contopirea.
Contopirea asta – ca să păstrăm vocabularul lui Marian Vanghelie, alt neprihănit – e superlativul la cardeală, care, la rândul său, e superlativul la mangleală. Pe scurt: pentru că Borcea e un pușcăriaș care a mai făcut fapte nu i se adaugă, ci i se scade, ca la Radio Erevan.
Așa ne pricepem noi să facem dreptate pe pământ – favorizând, de facto, infractorul, dincolo de demagogia ieftină cu justiția. Avem la justiție de nu putem să o ducem. Umblăm cocoșați în drum de atâta justiție.
Și are, de fapt, și condamnatul penal Dragnea dreptate: trebuie reformat din temelii sistemul. Atât că nu trebuie reformat de infractorii pe care până și justiția românească, așa cum e ea (nu mai brează decât sistemul de învățământ românesc sau decât „Sănătatea” românească), i-a găsit vinovați un pic (mai mult așa, la mișto).
Într-o țară în care dregătorii cocalari își auresc clanțele și bugetarilor le cresc conace pe câmpii, în care nedreptatea e norma, se găsi românul să bată cruce de dragul justițiarilor care…
Care ce?
Că toți marii hoți de după revoluție sunt fie pe insulă exotică, fie scriu cu sârg lucrări științifice, cu un picior în libertate, fie li se contopește.
Cine visează la o Românie și fără Dragnea și fără Portocală (cel cu paradeala la deputata de bani-gata) e vândut. Atât putem noi pricepe cu creierul mutilat de maniheism.
Poate, acum, în ultimul ceas, totuși, i-o veni și publicului spectator mintea cea de pe urmă și o să se prindă că anticorupția a fost, în definitiv, tot o farsă, tot o românească, și n-o să mai piardă timpul până la prescrierea tuturor faptelor.
Da, trebuie reformat sistemul de justiție, cum trebuie reformat totul în țara asta neisprăvită, neîncheiată, dar pentru asta trebuie început cu politicul lăsat pe mâini nedeprinse să umble prin portofele altora.
Altfel, nu vă faceți griji, fertilul prinț al buteliilor o să fie bine, mai e puțin și gata, vă trimite bezele cu pruncii fără număr, se știe!, din Belize.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nepăsarea. Mâine va fi mai rău
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
