Confesiune pentru femei și pentru bărbații cărora le pasă de ele

23 September 2018

MiroiuNu e ușor să faci confesiuni în public. Am mai făcut una în urmă cu mulți ani despre depresie. Există pe internet, în contextul mai larg al unor confesiuni asemănătoare, sub numele generic: A venit Urâta. Confesiunea de astăzi este despre histerectomie.

A început în 1997: Cancer de col, stadiu precoce: extirparea colului uterin. A continuat în 2005: histerectomie. Complicații mari, hemoragii majore, fibroame, risc mare de cancer.

Temeri: în primul caz, nu. Nici măcar legat de copii. Aveam unul și avem 42 de ani. Doar de durere. Nicio problemă. Operație laparoscopică. Viața e mai importantă decât orice.

Temeri: în al doilea caz, da. Schimbări hormonale dramatice, creștere în greutate, o să fiu mai puțin femeie, o să mă îngraș, se duce pe copcă estrogenul, devin mai vulnerabilă la diverse boli, dispare orice erotism. O să îmbătrânesc. O să sufăr post-operator.

S-au schimbat hormonii. Și ce dacă? Nu am luat nici substitute (alegere proprie).

M-am îngrășat (o relație mai erotică cu mâncarea după 50 de ani, dar asta e mai general și la femei, și la bărbați). Apoi am slăbit rezonabil.

Am îmbătrânit. Nicio diferență între îmbătrânirea mea și a celor care mai aveau aparat reproducător (cu care tot nu ai ce face după menopauză).

histerectomie

Sursa foto: The Hysterical Hysterectomy by Bethann Shannon 

Post-operator nu am suferit. Operația este laparoscopică.

Am scăpat de cancer. De moarte. De toate neajunsurile aparatului reproducător femeiesc. Am devenit incomparabil mai liberă de suferințe și griji. Am rămas aceeași ca femeie. Dar mult mai senină.

Nu e un sfat. E o confesiune prin care vă spun un singur lucru: nu vă riscați viețile pentru tot soiul de considerente care nu fac doi bani în fața faptului de a trăi. Și încă net mai bine.

Iar dumneavoastră, fii, soți, parteneri, tați, prieteni, asumați probelemele femeilor pe care le iubiți și de care vă pasă și fiți alături de ele, fără pudori inepte. Poate chiar ar trebui să aveți mai mult curaj decât ele și pentru ele. Nu așteptați să vedeți ce se mai întâmplă. E luptă contra cronometru și nimic de amânat.

Vă îmbrățișez cu drag.



Citiţi şi

Burnout în dormitor?

Când știi că ai nevoie de o schimbare în viața ta

Perimenopauza și depresia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Luminița / 1 July 2019 17:57

    E o opțiune care face diferența între “totul” și “nimic”, între a-ți vedea copiii crescând și a-i lăsa singuri. Bravo pentru alegere! Te face mai FEMEIE.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro