Dacă este ceva de care pot să mă bucur cu adevărat în acestă țară, este durata perioadei de concediu de maternitate. Este una dinte cele mai bune decizii luate la nivel social pentru tinerele familii, mame, femei, tătici s.a.m.d. Este o șansă pe care alte țări nu o acordă proaspetelor mămici. Din acest punct de vedere, în mod indirect, este și o măsură de sănătate psiho-emoțională.
De ce? Avem oportunitatea de a porni cu dreptul în formarea de oameni sănătoși emoțional. Pentru că timpul petrecut împreună, timpul pe care îl acorzi în relația cu copilul tău este un timp vital pentru a dezvolta mai târziu în viață conexiuni bune, echilibrate, de a avea cupluri cât mai funcționale. Aceasta este perioada în care se formează tiparele de atașament și care, cu siguranță, vor influența sănătatea psiho-emoțională a unui individ. E perioada în care copilul învață cum cineva răspunde la nevoile sale relaționale, emoționale, și nu doar la cele de bază, de îngrijire, hrană și igienă. Ele vor produce efecte și în societate, iar mai târziu, în viață. De aceea aș dori să amintesc câteva nevoi emoționale de bază ale bebelușilor/copiilor în acestă perioadă.
Conectarea emoțională
Fără aceasta am fi precum fără apă sau aer. Emoțiile sunt cele care ne dau sensul și ne ghidează obiectivele în viață. Gândurile sunt ultima fază a emoțiilor. Ele nu trebuie să ajungă în concurență unele cu altele, ci să conlucreze împreună pentru succesul fiecăruia.
Când sunteți cu copilul, chiar din primele zile de viață el va percepe vibrațiile emoționale din felul în care rostiți cuvintele. Nu va înțelege mental așa cum voi vă gândiți, ca acum când citiți articolul, dar va înțelege emoția pe care o primește. De aceea, multi copii devin agitați, pentru că mama, tatăl sau persoana de bază care-l îngrijește poate fi neliniștită, anxioasă. Este important să îi vorbiți copilului vostru, să-l îmbrățișați și să-l dezmierdați.
Nu vă fie teamă că s-ar “obișnui” sau ar fi prea răsfățat. Răsfățul apare doar atunci când părintele nu crede în puterile sale și se lasă “condus” disfuncțional de anumite seturi de emoții. Dacă acest comportament persist, este recomandat să consultați un psihoterapeut de familie. I-am mai auzit pe unii sau alții spunând că face “brațită”, de la prea mult ținut în brațe. Vă confirm că așa ceva nu există. Nicio carte de specialitate și niciun terapeut bine pregătit nu va spune un astfel de lucru. Precum adulții, și copiii sunt diferiți. Unii au nevoie de mai mult, alții de mai puțin.
Copiii nu au salariu, copiii nu se hrănesc cu ce doresc, ci cu ceea ce le pun părinţii pe masă
Chiar dacă copiii nu răspund în cuvinte, ei dau totuși răspunsuri prin dispoziția lor emoțională. Exprimându-vă bucuria față de ei, de a-i avea, de a-i vedea, de a le spune despre importanța lor în viața voastră, de a le scoate în evidență prin vorbire și apreciere ceea ce voi vedeți la ei, îi ajutați să crească sănătoși și le dezvoltați, deopotrivă, plăcerea de a se bucura de oameni.
Ideea este să aveţi consecvenţă și, pe măsură ce cresc, să adaptați comportamentul vostru la vârsta lor. Un copil iubit e un copil fericit și sănătos. Va dezvolta un tipar de atașament securizant și nu se va teme să împartă emoții la rândul lui. Naturalizați emoțiile!
Proximitatea și prezența fizică a părinţilor
Este cel puțin la fel de important precum verbalizarea emoțiilor să fiți prezenți fizic alături de copil. cel puțin în primii ani de viață. Pe măsură ce crește, el va avea mai puțin această nevoie, dar sprijinul este necesar până după adolescență.
Luând copilul în brațe ori de câte ori o cere sau are nevoie, răspundeți în mod congruent unor nevoi afective. În acest fel, îi oferiți sentimentul de securitate. Atingerea fizică aduce alt set de confirmări copilului. În timp, el învață relația dintre cuvinte și expresia fizică, tot prin perceperea vibrațiilor, dacă ceea ce spuneți e același lucru cu ceea ce și arătați prin expresiile feței.
De aceea, la polul opus, mulți adulți sunt confuzi sau nu reuşesc să identifice în ceilalți acest comportament. Pentru că nu l-au trăit sau pentru că verbal li s-a spus un lucru și la nivel de atitudine alta.
Cel mai important este, ca părinți, să fiți conștienți de propriile voastre emoții și convingeri interioare și să știți ce doriți să faceți, ce alegeți să faceți. Reflectați asupra voastră dacă este vorba de un dicton social, ceva învățat mecanic, mental sau cu adevărat face parte din sinele vostru. Dacă ceea ce decideți e congruent cu voi, atunci veți lua cea mai bună decizie pentru sine, nu cea mai bună decizie în teorie. În acest fel și voi, și copilul veți fi liniștiți.
Comunicați cu ei chiar dacă au un an sau o lună
Nu ezitați să comunicați cu ei verbal; să le răspundeți prin cuvinte atunci când, de exemplu nu puteți fi alături fizic în momentul imediat următor. Dacă bebelușul sau copilul mic are o nevoie, va scânci, va plânge. Dacă sunteți în baie sau bucătărie, oferiţi-i un răspuns verbal. Asigurați-l că sunteți aproape. În același timp, îl securizați emoțional din nou, îi arătați că nu e singur și că este cineva lângă el. Astfel, începe deja să învețe despre relații, despre mecanismele acestora, informaţii pe care le va folosi ca adult.
De fapt, copiii vă oferă tot pentru a construi relații trainice, consistente. Depinde de voi cât și cum hotărâți să luați din ceea ce vă dă și cum le folosiți ca autoritate în interacțiunile cu ei.
Articol scris de Valentina Șimon – psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
