Motivele pentru certuri sentimentale au avut întodeauna forme dintre cele mai ciudate. Atunci când iubeşti sau cel puţin te afli într-o relaţie, certurile se pot lansa fără cine-ştie-ce motive. De ce? Aşa, pentru că uneori iubirea ne provoacă tot felul de idiosincrasii absurde ori ne creează vulnerabilităţi de-a dreptul hilare. Iar de la un derapaj minor se poate ajunge foarte uşor la un întreg scandal. Ei bine, în ultima vreme, poate de câţiva ani încoace, am observat că noile media online susţin sau nasc certuri şi în anumite cazuri, accelerează despărţirea.
De ce i-ai dat comment ăluia pe facebook? Dar de ce ai pus atâtea smiley-uri? De ce ai scris sssuper cu trei de S? Chiar ţi se pare atât de super poza ei? Cine este Ioana Popescu şi de ce este prietenă cu fosta ta iubita? Cine este Mihai Popescu şi de ce îţi da mesaje pe wall? Pot să ştiu şi eu de ce i-ai dat Add ăluia dacă ştiai că se dă la tine şi tu ai pe cineva? De ce te uiti la pozele ei? Cine e gagica? De ce i-ai dat like? De ce ai postat clipul ăla? Îţi aminteşte de fostul tău prieten?
Eh, şi uite aşa apar subiecte de ceartă. Este inutil de spus că nu pentru toată lumea. La fel de inutil de spus este şi că nu toată lumea arată deranjul provocat de activitatea partenerului pe facebook. Să te abţii sau să nu te deranjeze, pur şi simplu, este fie o chestie de maturitate, fie de nepăsare sau cine mai ştie ce alte cauze. Important este că viaţa noastră sentimentală – sau a unora dintre noi – este atinsă de furtuna spaţiului virtual. Poate mai mult ca niciodată, the real life este ameninţată de colţii iuţi ai unei lumi ireale şi periculoase.
Suntem oare mai slabi odată cu creşterea vizibilităţii publice? Oare preţuim mai mult orgoliul atunci când suntem online? Vrem oare să părem altcineva atunci când păşim cu click-ul în viaţa virtuală? Nu găsesc foarte lesne răspunsuri pentru aceste întrebări. Cert este ca trăim tot mai multe vieţi paralele. Până şi nervii ni manifestăm diferit, până şi antipatiile sau simpatiile ne sunt alimentate diferit.
Cel mai grav este atunci când nutrim pentru omul de lângă noi furii în viaţa reală pentru ceea ce acesta face în viaţa virtuală. Şi sunt de părere că declinul omului începe cu adevărat abia atunci când confundă realul cu virtualul, iar asta nu-i provoacă nici măcar confuzie.
Nu spun că media online pe care ne facem veacul trebuie eliminate. Spun doar că ar trebui să le luam mai puţin în serios, iar după ce am dat log out ar trebui să fim conştienţi că lângă noi se află oameni, nu useri.
Şi poate că, odată ce am delimita realul de virtual, nu ne-am mai enerva pentru post-uri, comment-uri sau quiz-uri completate pe wall-ul fostei/fostului.
Până la urmă ceea ce contează este prezentul. Trecutul este mort şi viitorul nu există. Iar dacă fantomele trecutului bântuie cu adevărat pe cineva, atunci n-ar avea nevoie nici de facebook, nici de vreun alt spaţiu virtual pentru a-şi manifesta nostalgiile sau dorurile. Pur şi simplu l-ar apuca de mână şi l-ar trage în prezentul real.
Citiţi şi
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Da, dragostea este un accident!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
