Călin Popescu-Tăriceanu s-a-nsurat, azi, pentru a cincea oară. Cumva, aş fi vrut să-i fiu alături. În 1998, tot în vară, eram la Radio Contact, să fac un interviu cu el. Şi ne-am cam lungit la vorbă. La ora 13.00, trebuia să mă mărit. Şi-ncepusem să mă cam foiesc fiindcă se-apropia de 12.00.
El m-a-ntrebat dacă mâncăm croissante şi bem cafea sau suc. I-am zis că nu-mi trebuie nimic, mai bine să ne continuăm discuţia, că plec să mă mărit. „Vai, domnişoară, vă rog să mă iertaţi, dacă mi-aţi fi spus…“ Domnule ministru, am vreme, starea civilă-i pe Banu Manta. Cât despre „domnişoară“, e drept că am 25 de ani, dar sunt o femeie de nădejde, implicată şi responsabilă: mă mărit a doua oară azi.
Tăriceanu a râs connaisseureşte, m-a întrebat când am vreme să mă-mbrac, i-am tăiat-o scurt, dar nemitocăneşte – „Vi se pare că-s goală? Am luat în calcul o eventuală criză de timp, aşa că m-am îmbrăcat pentru ambele momente. Nu vă place rochia mea albastră?“ –, l-am asigurat că mă descurc fără şofer şi-am încheiat interviul fix când a fost gata, fără grabă.
Era 12.40. Am întârziat, evident, lăsându-i pe alţii, mult mai serioşi, să-şi respecte programarea. Azi mă bucur pentru el. Şi pentru ea. Pentru ei. Şi asta-nseamnă să crezi în tine şi-n ăla de lângă tine. Să respecţi. Şi, mai ales, să nu muţi resturile de la masa durerilor anterioare la masa ta cea nouă. Dar, dacă vreţi, mai am o grilă de lectură: şi eu, şi Tăriceanu suntem nişte căsătoribili nelecuibili. Romantici, ce mama dracului…
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
