Cocoșel cu must şi mere

10 October 2013

Doamnelor catchy, bine v-am găsit! Să petrecem împreună toamna asta, zic, și toate anotimpurile care au să vie…

Am început să gătesc pentru că am văzut că femeile sunt foarte impresionate de asta. Iar eu, de ele. Bine, ca să fiu sincer, am început să gătesc de foame şi am văzut că-mi trecea. Foamea… Apoi, am zis să încerc să trăiesc din asta, din „găteală“. Şi trăiesc… Au urmat mese şi farfurii create de mine şi am început să studiez, să învăţ şi să citesc. Despre gastronomie…

Acum, într-o lume plastică, încerc să reconstruiesc aromele copilăriei. Şi reuşesc… Mi-ar plăcea să inventez un stil. Ceva sofisticat de simplu şi simplu de frumos de gătit. Ceva care să-mi amintească de satul copilăriei, dar care să poată fi servit într-un restaurant elegant. Ceva fancy vintage. Ceva…

Şi vreau să ajung sus. În vârf… Urcarea e un exerciţiu plăcut, mă ajută să gândesc şi să redescopăr. Pe mine… Gătesc zilnic. În capul meu, la mine acasă, pe la prieteni. Şi mă joc. Iau mereu fire de condimente, arome de culori, vise din vârstele copilăriei. Şi le combin…

Şi râd. Mult… Aşa văd eu gastronomia. Joacă, distracţie, artă, vise şi culori. Şi-mi iese…

Acum, dacă mă întrebaţi pe mine de ce se spune că bărbaţii sunt mai buni în bucătărie decât doamnele, vă spun că habar n-am. Mi se pare o cutumă greşită, de care trebuie să scăpăm. Adică femeile nasc, dar nu gătesc la fel de bine ca noi? De-asta am intrat în bucătărie. Să nasc şi eu. În felul meu… Culori, arome, vise, idei, zâmbete, bucurie. Şi să le dau. Mai departe…

Azi, reţeta de cocoş de ţară cu must şi miere.

Luăm un piept de cocoş de ţară (da’ foarte tânăr!) şi două pulpe. Se trec toate printr-o ploaie roditoare din faină, piper, sare şi boia dulce şi iute, toate aşezate împreună. Se îngălbenesc în ulei încins, uşor zgomotos la atingere, cam câte 5 minute pe fiecare parte. Se scot pe un ştergar de in, de cânepă sau de bumbac, un ştergar care a văzut câmpul inflorit. Se toacă doua cepe dulci şi o căpăţână de usturoi şi se călesc în acelaşi ulei în care am îngălbenit cocoşul.

Când sunt sticloase, ca ochii unei soacre, se adaugă 4-5 mere, tăiate felii, şi se-mprietenesc. Ca-n poiana lu’ Iocan. Se pune o cană de must şi se bagă la cuptor, la foc potrivit, până scade tot… cam o juma’ de oră. Se serveşte cu garnitură de fasole verde, fiartă.
Şi-o să închei cu vorbele lui Radu Anton Roman: „Se va scrie într-o zi, cu siguranţă, despre metafizica neantului găurii de covrig, în măsura în care cineva va ignora, puterea discretă, dar absolută a covrigului insuşi.“ Pentru că suntem bogaţi, bogaţi, bogaţi la trupul pământului. Numai să ne-nfruptăm…



Citiţi şi

Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă

Fii atent la asta când reamenajezi bucătăria!

Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. jo / 10 October 2013 18:37

    Maestre , ai uitat sa ne indici momentul cand reunim cocoselul pre-fript, scurs pe servet, in tava, pe langa mere si cristalele de ceapa, inainte de a-l da la cuptoriu… Dar ne descurcam noi, lasa :)))

    Reply
    • cookatar / 11 October 2013 7:25

      carnea reapare in schema dupa imprietenirea cepei cu merele…ca-n poiana lu’ Iocan. Adaugam apoi mustul si hop, la cuptoriu cu ea! 🙂

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro