Din povestirile mătușii mele Angela:
„Cu mulţi ani în urmă, mă duc eu la Londra, la invitația vechiului meu prieten, Armand, ți-am mai povestit eu de el.
Într-o zi, ne invită pe mine și pe Ligia, prietena care mă însoțea, într-o plimbare prin oraș. Ne gătisem nevoie mare, că de, ieșeam pentru prima oară la plimbare prin city, plus că Armand avea o limuzină din aia lungă și luxoasă și nu voiam să fim nici noi mai prejos. Eu, cel puțin, îmi pusesem o pălărie neagră cu boruri largi și aveam și-un șal mare de catifea înflorată pe umeri.
Pe drum, ne oprim la o benzinărie și Armand, zgârcit cum îl știi, deși putred de bogat, binevoiește să-și cumpere un baton de ciocolată, pe care îl mănâncă de unul singur, fără să ne dea și nouă măcar o bucățică. Mi-aduc și-acum aminte cum tremuram amândouă de ciudă, pe bancheta din spate a mașinii. Dar n-aveam ce face, tăceam, că doar eram invitatele lui, nu se făcea să ne certăm cu el. Greșeala noastră fusese că plecasem de-acasă fără niciun sfanț în buzunar, așa că nu puteam decât să răbdăm și să-nghițim în sec.
La primul semafor, de mașina noastră se-apropie un grup de cerșetoare, țigănci cu fuste-nfoiate și cu părul legat în codițe, purtându-și puradeii zdrențăroși în brațe. Furioasă că n-am la mine bani nici să dau de pomană, cobor geamul limuzinei, cu pălăria fluturându-mi în vânt, și le spun printre dinți în românește, știind că oricum n-au cum să-nțeleagă:
– Vă bag pe toate-n p…da mamii voastre!
Țigăncile rămân blocate, uitându-se la mine cu ochii holbați de mirare, iar una dintre ele îmi răspunde:
– Coană mare, da’ tare urât mai vorbești!”
Pe Smaranda o găsiţi cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Citiți la timp, altfel copilul interior și nevoia lui de povești îți pot face surprize
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
