Regina Maria Antoaneta a Franței (1755 -1793), supranumită și Regina Exceselor, a rămas în istorie și pentru felul uluitor în care își purta bogatul ei păr. De-a lungul celor mai buni ani de domnie, de podoaba capilară s-a ocupat Leonard Autié – un umil frizer din sudul Franţei – care a devenit stilistul reginei şi inventatorul coafurii „pouf”.
Leonard se întrecea pe sine în coafuri tot mai extravagante, înalte de peste 1 metru, alambicate şi ingenios accesorizate cu pene şi bijuterii. Înălţimea acestor creații le obliga pe doamnele de la curte, care firește că și-au imitat regina, să îngenuncheze pe podeaua trăsurilor şi chiar să călătorească într-o poziție incomodă – cu capul scos pe ferestră, ba chiar să riște a deveni torţe vii atunci când, de exemplu, treceau pe lângă candelabrele cu lumânări aprinse. Iar toate acestea i-au inspirat pe pamfletarii vremii. Ba mai mult, cum moda s-a extins, regina a devenit cauza cheltuielilor exagerate ale femeilor de rând. Valul de certuri şi nemulţumiri din familii a fost preluat, amplificat și folosit împotriva reginei în scopuri politice, aceasta fiind transformată în cauza falimentului financiar şi moral al franţuzoaicelor.
”Pouf”-ul
Într-o seară, pregătindu-se să meargă la operă, prinţesa Maria Antoaneta i-a cerut lui Autié o coafură inedită. Se spune că acesta ar fi fost uşor beat, ceea ce a făcut ca fantezia sa să nu cunoască limite, astfel că rezultatul a fost unul spectaculos: trei pene de struț albe, fixate în în partea stângă a capului în mijlocul unui trandafir împletit din păr. Un arc de panglică roz, în centrul căruia un rubin mare susţinea întreaga creaţie.
Pouf “Jolie Femme”
Prințesa a examinat în tăcere coafura. Părea dezamăgită. Deși o găsea admirabil realizată, perfectă, i se părea prea curajoasă. O secundă a durat neîncrederea, după care a exclamat fericită: “Oh, Leonard, trebuie că are peste un metru înălțime!”. Iar Leonard a asigurat-o că până a doua zi vor fi 200 de coafuri mai înalte ca a ei. Și a avut dreptate. 🙂 Curând, nicio doamnă nu se mai uita la bani pentru a avea o construcție impunătoare pe cap…
Ques-a-co?
Apoi, modista Mariei Antoaneta, Mademoiselle Bertin, a inventat coafura ”ques-a-co”, sau ”ce este?” care s-a bucurat rapid de un succes nebun. Compoziţia cu trei pene era asemănătoare unui semn de întrebare. Deşi o plăcea pe Mademoiselle Bertin, Leonard era gelos pe succesul acesteia. Avea nevoie urgent de o idee şi mai îndrăzneaţă, de o coafură care să revoluţioneze tot ceea ce exista până atunci, cu scopul precis de a reintra în graţiile Delfinei, dar şi de a-şi menţine faima vie în rândul pariziencelor.
”Pouf”-ul sentimental
Rivalitatea dintre stiliştii Mariei Antoaneta a născut „monştri” sub forma unor coafuri aberante. „Pouf”-ul a fost pentru prima dată purtat de Ducesa de Chartres, în aprilie 1774, find compus din metri întregi de tifon şi numeroase pene, fluturând în vârful unui turn. Leonard a mai folosit două figurine de ceară reprezentându-i pe Ducele de Beaujolais şi pe infirmiera sa. Însă compoziţia mai cuprindea şi alte elemente: un papagal ciugulind cireşe de pe o farfurie, iar la picioarele infirmierei, figurina de ceară a unui băieţel african de care ducesa era foarte ataşată.
”Mania”
Noul „pouf” a fost fără precedent; niciodată nu mai îndrăznise cineva să creeze un astfel de haos; însuşi Leonard a fost reticent cu propria sa creaţie frizând absurdul, însă, precum restul creaţiilor sale, şi aceasta a avut acelaşi succes imediat. Parisul s-a umplut de „pouf”-uri care mai de care mai ciudate, fluturi, Cupidoni, escadrile, urne funerare, flori naturale menţiune proaspete în sticulţe mici ascunse în păr şi multe altele făceau, împreună sau separat, parte din compoziţiile coafurilor. Acestea căpătaseră viaţă proprie, devenind scop în sine, uneori adevărate opere de artă, alteori aglomeraări groteşti de obiecte încâlcite în păr.
Ariciul
Şi înălţimea coafurilor a continuat să tot crească. În februarie 1776, regina avea pene atât de înalt montate în coafură, încât a fost nevoită să le scoată pentru a încăpea în trăsura ce o ducea la un bal dat de Ducesa de Orléans, iar la întoarcerea la Versailles a trebuit să renunţe la ele. Următorul „pouf” celebru a fost „hérisson” sau „ariciul”. O compoziţie în care Leonard ondulase părul la vârf, îl ridicase în straturi, lăsând câteva şuviţe să cadă liber pe umeri. Bretonul a fost şi el ridicat şi fixat cu agrafe de păr, încercuind cu o panglică întreaga creaţie.
Caricaturile
Leonard a continuat cu inventarea a noi stiluri de coafare a părului, care mai de care mai extravagant sau caraghios. Unele erau atât de înalte, încât aveai impresia că posesoarele acestora au capetele la mijlocul trupului. O anecdotă a vremii povesteşte despre o prinţesă care a uitat cât de monumentală îi este coafura şi care, într-o plecăciune prea adâncă a reuşit să şi-o încurce în ornamentele unui sfeşnic. Când şi-a reluat poziţia iniţială, coafura s-a descompus, noroc că tatăl ei a fost suficient de rapid cât să prindă elementele desprinse, respectiv papagalul şi cireşele.
Coafura ”à la Belle-Poule”
O altă creaţie incredibilă a fost cea care reprezenta o corabie de păr gros, ondulat. A fost creată după victoria fregatei La Belle Poule. Întreaga navă, cu absolut toate accesoriile, a fost recreată în miniatură. Acest nou model de „pouf”, un fel de cireaşă de pe tortul modei „pouf”-urilor, s-a bucurat de un enorm succes. Trebuie însă menţionat că astfel de modele necesitau susţinere de sârmă, dar şi alte materiale, de altfel, foarte grele. Din această cauză părul se spăla destul de greu şi de rar, ceea ce înlesnea reproducerea tuturor tipurilor de paraziţi.
Sfârșitul unei ere
Până să vină pe lume primul moştenitor, regina Maria Antoaneta se confrunta deja cu probleme legate de căderea masivă a părului. Acest fapt îi ameninţa lui Leonard puterea de a seduce atât inimile, cât şi pungile doamnelor de la Curte şi din întregul Paris. Astfel că a trebuit să schimbe strategia: a convins-o pe regină că noul stil de coafură „à l’enfant” va avea acelaşi succes fulminant. Prin urmare, bogatul păr al reginei a fost tăiat și, în scurt timp, toate doamnele de la Curte i-au urmat exemplul.
Norii revoluției
Reginele Franței au fost întotdeauna de origine străină din motive pur politice, însă Maria Antoaneta era din Austria, inamicul de cursă lungă al Franţei. Deşi era nevoită să pară cât mai „franţuzoaică”, coafurile şi moda adoptată o îndepărtau tot mai mult de acest deziderat. Atacurile la adresa coafurilor sale au fost urmate de acuzaţii referitoare la o viaţă sexuală promiscuuă. Apoi la cele de înaltă trădare. Când acestor acuzaţii li s-au adăugat şi cea de incest, tribunalul revoluţionar a considerat că are suficiente motive pentru a o condamna la moarte.
Părul său – ultimul bastion
Leonard Autié, fidelul său stilist, se afla în exil în Germania în acea dimineaţă de octombrie 1793, când călăul a intrat în celula unde fusese închisă Maria Antoaneta, pentru a-i scurta părul, iar, mai târziu, și trupul cu un cap. Pe care mai apoi l-a arătat mulţimii în delir…
***
În acelaşi secol, în 1711, Regina Ana a Angliei iniția celebrele curse de cai Royal Ascot Meeting, eveniment care se organizează în fiecare an în luna iunie. Pe lângă spectacolul curselor de cai şi al pariorilor, Royal Ascot este o excelentă ocazie pentru etalarea celor mai extravagante pălării. Pălărierii englezi au de lucru serios, mai ales pentru parada din cea de-a treia zi de concurs – Ziua Cupei de aur sau Ladies Day. Priviți și vă minunați! 🙂
De dragul adevărului, iată mai jos șapte mituri spulberate despre ultima regină a Franței:
1. Maria Antoaneta nu a spus niciodată “Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac”. Adevărata frază a fost “Lăsaţi-i să mănânce cozonac”, fiind foarte generoasă cu săracii pe care de multe ori i-a ajutat cu mari sume de bani.
2. Maria Antoaneta nu a fost blondă. În ciuda felului în care este prezentată în filme şi cărţi, culoarea părului ei a fost roşcată. Marele ei duşman de la curte, Madame du Bary, amanta regelui Ludovic al XV-lea, a numit-o “mica roşcată”.
3. Maria Antoaneta nu era franţuzoaică. A fost al 15-lea din cei 16 copii ai Mariei Tereza, împărăteasa Austriei. A devenit soţia nepotului lui Ludovic al XV-lea, viitorul rege Ludovic al XVI-lea, unind casele regale Bourbon şi Habsburg.
4. Pasiunea Mariei Antoaneta pentru modă nu a falimentat Franţa. Vistieria Franţei era distrusă cu mult timp înainte ca ea să devină regină, iar situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult atunci când Ludovic al XVI-lea a decis să-i ajute pe coloniştii americani în Războiul de Independenţă.
5. Maria Antoaneta nu şi-a muls niciodată vacile. Cu toate acestea, îşi servea întotdeauna musafirii cu lapte proaspăt pe care îl ţinea în vase de porţelan pe care era gravată monograma ei.
6. Maria Antoaneta nu a fost niciodată o femeie de moravuri uşoare. Mai mult decât atât, ea a rămas virgină în primii 7 ani după căsătorie!
7. Maria Antoaneta nu a fost forţa din spatele tronului. Mama sa şi împărăteasa Austriei, Maria Tereza, a criticat-o pentru incapacitatea ei de a-l controla pe regele Franţei, care nu i-a permis niciodată să se amestece în politică.
Sursa materialului aici și aici.
Traducerea și adaptarea, Cristina Lincu.
Citiţi şi
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
