Claudia Moscovici, ești extraordinară! Nu îmi vine să cred! De două zile am descoperit aceste articole și de atunci nu mai am liniște, citesc tot mai mult, sunt șocată… tot ce e descris aici, credeam că e în imaginar, că nu e posibil, toate simptomele și emoțiile mele trăite în relația abuzivă din care am ieșit sunt conurate în aceste articole… și nici un moment până să dau accidental de ele nu mi-am pus problema că am trăit cu un psihopat, nici nu înțelegeam complexitatea termenului.
Citind articolul legat de trăirile psihopatului, mi-am văzut viață descrisă în fiecare paragraf… am tracut prin toate stările posibile… m-am speriat, m-am bucurat că nu sunt nebună, că există o explicație și când am văzut câți oameni trăiesc ce am trăit eu și cât de afectați sunt… și câte victime există… m-am cutremurat.
În prezent, pot să spun că sunt praf și pulbere, după cinci ani de chin, în care, fiind foarte slabă emoțional, am crezut că eu sunt deplasată, nebună… am pierdut de tot rațiunea, cu cât mai mult era deplasat, cu atât mă tot împăcam și iertam orice , dependența de “iubirea” psihopatului și de ideea că nimeni niciodată nu mă va iubi la fel sau nu mă va vedea așa…
De câteva zile am descoperit că tot ce a susținut erau minciuni, vorbe în vânt, fiind convinsă că acel om mă adoră și mă iubește, având doar niște defecte pe care eu trebuie să le accept… am tot luptat cu asta și am tot oferit tot mai mult, până la epuizare fizică și psihică, am ajuns la medici cu probleme de dureri de inimă, infecții, căderi masive de păr… și am văzut că organismul meu îmi transmitea că el e o otravă și va trebui să mă opresc din a o bea. Dar, cum descriu și articolele, când am vrut să mă opresc, jocul manipulării a reînceput: promisiunile mai calde și mai credibile ca niciodată…dar nu am cedat, asta după 5 ani de cedări :)), nu am cedat… și dacă a văzut că vreau să mă despart decent de el, crezându-l un om normal, el fiind medic de profesie…, s-a dezlănțuit și mi-a spus că sunt un că*at, că el e superior, că sunt urâtă și acum mă vede cu adevărat, că l-am manipulat și nu-i mai pasă de mine pentru că are capacități extraordinare și și-a dat seama că nu mai merit nici măcar violență :), m-a acuzat că sunt obsedată de alți bărbați și cu siguranță doresc să caut alții, eu fiind un fel de călugăriță toți ăștia cinci ani și divinizându-l pe el. Dacă nu eram în public, probabil m-ar fi nenorocit, dar așa s-a mulțumit văzând că ce spune avea efect: plângeam de udam locul… și am aprobat ce a spus, și l-am poftit să plece, și am rupt legătura.
Acum, dacă mă va lăsa în pace sau nu, rămâne de văzut. Sper din suflet să fie așa, nu mă simt în siguranță niciunde… și trăiesc clipe de coșmar. Mă rog lui Dumnezeu și are mare efect, m-a întărit , mama și prietenele mă susțin, nu a reușit să mă izoleze chiar de tot de ei, deși a încercat și nu mai aveam mult până aș fi plecat în străinătate cu el. Merg și la terapie de curând și vreau să fac totul pentru a mă vindeca… și nu cred că o să fie ușor. Mi-a distorsionat orice viziune normală asupra lumii și realității pe care o aveam. Însă, dacă am ajuns aici, este pentru că sămânța binelui și a unei vieți prospere echilibrate o am… va trebui să muncesc mult.
Ar fi minunat să existe o asociație unde să ne ne putem întâlni și povesti traumele. Ca și alte persoane, am simțit nevoia să mă răzbun, încă nu accept că acești cinci ani mi-au fost furați… și că m-au lăsat bucăți… Aș vrea să pot pune la punct, însă nu cred că am cum sau că există altă variantă decât cea scrisă peste tot: fugi cât poți de departe și SALVEAZĂ-TE!
De două zile, de când am descoperit articolele de la Dangerous Liaisons simt că m-ai salvat! Sunt încă tânără, îmi pot reface viață. Acum trec dintr-o stare în alta. Momentan, psihopatul mă lasă în pace, aparent forever. Dar după ce am tot citit și citesc acum și pe site-ul tău în engleză, m-am panicat! Dacă va dori să mă caute și nu voi răspunde, care sunt șansele să fiu în pericol fizic? El va fi în zona mea în următorii ani, locuiește aproape, dacă ar vrea să îmi facă rău, ar putea. Din ce am citit urmează faza de abandon, însă mai mult l-am abandonat eu… așa că mă simt în pericol. Apelez la terapeut, familia mă susține să mă vindec, aș vrea să știu ce să fac în cazul în care coșmarul să mă caute din nou ar fi adevărat. Sper din suflet să nu și să rămân “preșul” care nu mai prezintă interes.
Comentariul unei cititoare
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
