Puteţi ridica nepăsătoare din umeri în legătură cu subiectul, deşi mă tem că nu, ori să vă întrebaţi dacă la noi există middle class. Fiindcă percepţia acestui segment social este distorsionată, din necunoaştere, iar apartenenţa la el, negată, ca fiind nesatisfăcătoare. Cum adică, de mijloc? Mijlocul este ceva mediocru, ca la şcoală, nota 7. Deci, nu, noi nu suntem middle class, ar spune orgolioşi chiar românii care-i aparţin, oricât de puţini sunt ei la număr.
De aceea, o lămurire poate că este totuşi necesară. Pătura aceasta, groasă şi importantă prin alte părţi, dar cam străvezie la noi, un adevărat indiciu pentru starea de sănătate a unei economii funcţionale, este formată din femei şi bărbaţi cu venituri confortabile provenite din afaceri proprii sau ca angajaţi cu competenţe profesionale remarcabile. Care îşi pot permite case, maşini, vacanţe, haine, bijuterii, menajeră, bonă, educaţie pentru progenituri, mofturi, sau, ocazional, raţional şi neostentativ, chiar extravaganţa luxului.
Dar nu despre motivele pentru care nu există în România o clasă de mijloc numeroasă şi prosperă voi vorbi, ci despre ceea ce nu se mai întâmplă cu femeile şi bărbaţii care au intrat în ea. Individual sau deja în cuplu. Nu mai fac sex! Clasa de mijloc suferă de apatie sexuală. Nu numai la noi, dar asta nu este mai liniştitor. Face sex tot mai rar şi, fireşte, copii, tot mai puţini. Ca o paranteză, care ne poate sau nu îngrijora, de creşterea demografică se ocupă totuşi cineva – clasa de jos!
În general, oamenii din middle class sunt invidiaţi. Cel mai adesea şi mai la îndemână, pentru tot ceea ce banii le procură şi se vede. Dar preţul plătit este dur – lipsa timpului pentru sine, lipsa timpului pentru doi – relaţie oficială sau nu, lipsa timpului pentru mai mulţi, în cazul în care copilul sau copiii au apărut înainte de a începe cursa cu obstacole şi capcane pentru a ajunge la visata şi motivanta siguranţa materială.
Şi, în ciuda abundenţei stimulilor sexuali din media, în care explicitul a câştigat detaşat în faţa aluzivului, în ciuda tuturor libertăţilor moştenite de bărbaţi şi “câştigate” de femei, iată că doar foarte tinerii şi adulţii “fără treabă”, dar cu puternice accente “ludice” de personalitate :), mai fac sex într-un ritm acceptabil, fie şi numai pentru igiena mentalului cu reflexii în trupesc. În dulcele stil “trai pe vătrai…”. Restul potenţial-“activilor” sunt într-un post deloc fortuit. Foarte puţini, cu probleme reale, cei mai mulţi, cu probleme induse. Frigiditatea, disfuncţiile erectile şi infertilitatea. Acestora, medicina le oferă grijulie soluţia artificialului, ambalat în pilule de chef ori de putinţă, sau concepţia atipică. Fără a avea însă vreo putere şi asupra cauzei acestei apatii sexuale ce bântuie printre oamenii prea ocupaţi, anxioşi, storşi. Afectaţi de nebunia cotidiană şi de insuficienţa timpului, incapabili să se oprească pentru a analiza ceea ce li se întâmplă sau, mai degrabă, ceea ce nu li se (mai) întâmplă şi pentru a-şi stabili şi ierarhiza priorităţile.
“Boala” atacă nediferenţiat, femei şi bărbaţi. Aceştia, deşi s-au aflat zeci de ani într-un adevărat război, au ajuns să se se poarte unii cu alţii astăzi, cu o familiaritate păguboasă, în care, din păcate, femeile sunt cele care s-au masculinizat. În timp ce bărbaţii au continuat să-şi ascundă cu încăpăţânare latura feminină. Şi, parcă, ar fi totuşi de înţeles. Pentru că locurile lor pot fi acum cu atâta uşurinţă confiscate de femei, care îi mai pot acuza pe deasupra şi de “hărţuire sexuală” la orice mişcare considerată ofensatoare. Aşa încât, bărbaţii au renunţat la tot ceea ce femeile îşi doresc, de fapt: curtoazia, complimentul sau măcar privirea admirativă. Birourile au devenit aseptice, iar relaţiile de serviciu, total asexuate. Iată cum un alt drept al femeilor, cel la egalitate, are efect de bumerang. Au vrut să fie privite şi tratate ca egale şi au renunţat la feminitate în schimbul autorităţii câştigate cu o trudă cel puţin dublă. Şi acum, având aceleaşi aşteptari secrete ca pe vremea statului acasă sau a unor munci mai puţin solicitante şi consumatoare de timp, au şi dezamăgiri ori neîmpliniri pe măsură.
Concluzia e tristă: nici doamnele şi nici domnii, super-ocupaţi şi cu super ego-uri, nu mai mai fac sex pentru că nu mai au timp fizic, apetit ori iniţiativă, şi când ajung în pat îşi doresc să… doarmă. Eu zic că timp s-ar mai găsi, iniţiativa ar trebui să fie unisex, nu asta am vrut?, iar apetitul nu e în niciun caz de lăsat în grija farmaciştilor. Aşa că, dragi middle class women, wake-up! Viaţa trece chiar pe lângă voi. Măcar atingeţi-o!

Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.