Să presupunem că aţi avea vreodată de ales între doi oameni cărora, din varii motive, le-aţi inspectat preţ de câteva secunde şifonierul. Dacă unul ascunde cămăşi călcate la dungă şi haine de bumbac, iar celălalt accesorii din latex, bice din piele, măşti, căluşuri şi cătuşe, mizaţi pe ultimul. S-ar putea să fie cel mai sănătos la cap.
Cetatea normalităţii, în care ne înghesuim de mama focului să prindem toţi un loc, s-a schimbat binişor în decursul veacurilor. Oamenii au sărit dinăuntru înafară, metecii s-au transformat în cetăţeni şi apoi au fost trimişi iar să doarmă în faţa zidurilor, câţiva dintre ei au fost lăsaţi să intre doar în miez de noapte şi tot aşa, până n-a mai înţeles nimeni unde trebuie să stea şi ce să facă. Să arunce cu roşii şi pietre în cei de dincolo, sau să aştepte să fie lovit în moalele capului? Şi parcă în niciun alt cartier n-a fost mai mare forfotă decât în cel al sexualităţii.
Pentru că era neapărată nevoie de judecători care să împartă dreptatea, au fost aleşi în funcţie medicii psihiatri. “Ce e bine, ce e normal?” i-au întrebat toţi cu disperare, aşteptând verdictul. În 1968, Manualului de diagnostic şi statistică a bolilor mentale tăia şi spânzura în materie de practici sexuale. Punea laolaltă pedofilia, masochismul, sadismul, fetişismul, homosexualitatea şi travesti-ul, cu eticheta “dereglări psihice”. Puteau să-şi spele liniştiţi mâinile, problema părea rezolvată. Prin ’73 s-au mai sucit puţin. I-au scos pe homosexuali din listă, nu i-au mai însemnat cu vopsea roşie pe frunte ca anormali şi i-au lăsat să se aşeze printre ceilalţi, cu fruntea încă murdară de roşii şi învineţită de pietre, dar sus.
În anul de graţie 2013, lista îi mai cuprinde doar pe pedo şi pe toţi “fili-ii” atraşi de orice nu e om matur, cu conştiinţă proprie. Iar urmaşii Marchizului de Sade nu mai prezintă urme de anomalie, pentru că, iacătă, psihiatrii şi-au dat seama că tot ce fac în pat şi legaţi în hamuri prin subsoluri sau camere întunecoase nu le provoacă un stres psihic. Dimpotrivă. La sfârşitul lunii mai, un studiu publicat în The Journal of Sexual Medicine a confirmat că oamenii cărora le plac picanteriile sexuale sunt chiar mai sănătoşi decât mulţi alţii. 900 dintre ei au fost rugaţi să răspundă la un chestionar. Şi, culmea, deşi nu i-a pus nimeni să stea pe un pat de ace sau să scrie cu capul în jos, au reieşit ca fiind „mai puţin nevrotici, mai extraverţi, mai deschişi la experienţe noi, mai conştiincioşi, mai puţin sensibili la respingere şi spun despre ei că o duc mai bine decât ceilalţi 434 de subiecţi “normali” ”.
Acestea fiind zise, stăm oare confortabil unul lângă altul între zidurile cetăţii? Sau ne cam călcăm pe picioare? Ori pe nervi? 🙂
Citiţi şi
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
“Când o să am un partener, am să iau în calcul să lucrez și la sexualitate”
De ce ne e lehamite să lucrăm la sexualitatea noastră
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
