Clujenii și oaspeții lor din oraș pot călători gratis, începând de astăzi și până duminică, 7 iunie, inclusiv . Cu o condiție, însă! Să aibă asupra lor și să citească o carte în mijloacele de transport în comun! Iubitorilor de carte le recomand să devină turiști în Cluj în aceste patru zile. Aduc eu cafeaua în autobuz ca să transformăm liniile de transport în comun ale orașului în veritabile cafenele literare. Ce zici, Victor? Te prinzi în joc, cât să ne amintim de facultate?
Așadar, patru zile de lectură recompensate de Primăria clujeană și de regia de transport în comun a orașului cu o călătorie gratuită. Nu vă stresați. L-am întrebat pe Victor cum mă va verifica dacă m-am dat doar odată cu autobuzul și nu de mai multe ori, citind aceeași carte, ori prefacându-mă că citesc. A râs. ”Nu asta e ideea, Lacrima! Ideea e ca oamenii să citească și să devină exemple și pentru alții. Nu vrem să verificăm și nici n-am avea cum, însă dacă tu citești și alți oameni care te văd o să dorească poate să facă același lucru și o vor face acasă, sau poate în autobuz, ori în parc, deja am creat o mișcare. Oamenii să citească. Oriunde. Asta se dorește”, mi-a răspuns Victor Miron, despre năzbâtia sa, întâmplată sub umbrela Primăriei și a Cluj Capitala Europeană a Tineretului 2015.
Ideea a plecat de la dragostea lui pentru cărți. Deja de mai bine de un an, a lansat o mișcare în Cluj, numită ”Cărțile pe față”, mizând pe bucuria noastră de a ne face selfie-uri. Și ne-am făcut. Chiar așa, cu cărțile pe față, alea de le citeam fiecare în momentul cu pricina. Apoi, a intrat în direct la radio, ne spune el, în urmă cu aproximativ un an și l-a provocat pe Emil Boc, primarul Clujului să ne dea voie să călătorim gratuit cu autobuzele orașului dacă citim. Ce, numai pensionarii să aibă dreptul? Prins la înghesuială, primarul s-a dat de partea culturii și a promis că ne va oferi transportul urban gratuit. Uite că se întâmplă în aceste zile, la aproape un an mai târziu.
Am vrut să știu cine plătește pentru asta? ”Nu s-a pus problema aceasta atunci când am discutat cu oficialii orașului despre proiect. Probabil că se merge pe același sistem ca și cel al finanțării gratuităților acordate pensionarilor la transportul în comun”. Nu mă astâmpăr și mai vreau să știu dacă nu vom găuri rău bugetul Primăriei. Nu râdeți chiar așa. Sunt o optimistă și o împătimită de lectură chiar dacă nu particip la selfiurile orașului. ”Vreau să-ți spun că proiectul clubului de lectură din Grădina botanică, în care intri gratuit dacă ai o carte la tine și mergi la citit, în fiecare miercuri, a crescut frumos. Uite, de Ziua Internațională a Cărții (n.a. 23 aprilie), în 2014 au intrat gratuit 1230 de persoane care citeau și aveau o carte la ei. În 2015, au fost 2232 de persoane”, îmi spune Victor. Deci da, putem fi o presiune pe bugetele instituțiilor publice, nu? Și de ce n-am fi? Măcar atât să vedem și noi din taxele și impozitele pe care le plătim.
Uneori nici nu știi lângă cine îți petreci anii studenției și afli, ani mai târziu lucruri minunate despre oamenii cu care ai împărțit băncile universității. Cam așa mi s-a întâmplat și mie astăzi, când am constatat că în spatele unui proiect care uimește orașul se află un mai tânăr coleg din Facultatea de Business a Universității Babeș-Bolyai. Am aflat despre Victor Miron că iubește cărțile. Știam asta încă de pe vremea când promova atipic service-ul auto, afacerea sa și a familiei sale. Pasiunea sa pentru lectură s-a născut în liceu. Vinovată? ”Profesoara de limba română”, spune senin Victor. Dar nu mă lasă până nu încheie vorbind tot despre cea mai mare pasiune a sa, cartea: ”Știi, cred că oamenii se apucă de fumat pentru că îi văd pe alții. La fel, cred, e și cu cartea. Mai mulți oameni ar citi dacă ar vedea și pe alții că o fac”. Aici aș avea câteva obiecții despre mecanismele psihologice și sociale care guvernează cele două acțiuni, dar de dragul optmismului său, prefer să mă limitez să cred și eu ca el: dacă citesc în autobuz, fă bine și fă la fel, da?! Și dacă vin la tine în oraș, poate chiar în Capitală, mi-ar plăcea să călătoresc la fel. Adică să-mi fie cartea bilet ori abonament. Ce ziceți primari din România, vă înscrieți?
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
